Voi trimite juniori de 15 ani să joace

Voi trimite juniori de 15 ani să joace

Gigi Becali, Nervos Ca Oile La Tunsoare: FCSB În Deplasare, restul acasă!

Nu trece o săptămână în satul nostru virtual fără ca Gigi Becali, păstorul nemulţumirilor fotbalistice, să nu ridice tonul mai tare decât clopotul bisericii din centrul comunei. De data asta, motivul scandalului nu e oile care se rătăcesc prin nororoi, ci programul de Cupa României, unde FCSB s-a trezit nomad prin deplasări iar fraţii competitori ca Rapid, Craiova şi CFR Cluj, stau comfortabil ca pisicile pe perne acasă.

Becali, mai supărat decât un curcan care a ratat recolta de boboci, a tunat şi fulgerat de parcă i-a picat mălaiul în fântână. Partida la care FCSB a trebuit să meargă în deplasare a făcut aventurierul de fotbal să anunţe că e gata să trimită "armata" de 15 ani să apere onoarea roş-albaştrilor. "Păi cum vine asta? Eu îmi plimb gaşca ca la Stambul, iar ceilalți îşi pun poalele-n brâu acasă? Dom'le să fim serioşi!," ar fi zis Gigi, cu mâinile aruncate ca săgeţile în sus, într-o reprezentare artistică a neliniştii.

Vecinul nostru, nea Vasile de la colţ, a fost de faţă şi a povestit cu un firesc uimitor că Gigi ameninţă să facă pe dos Cupa asta: „Ori toți suntem nomazi, ori niciunul!” Păi, dreptatea se face la crâşmă, nu pe gazon, domn' Becali!

Acum că Gigi a deschis Cutia Pandorei fotbalistice, să ne pregătim de un spectacol rural mai mare ca nunta lui Ion din fundul satului. Cine ştie, poate se hotărăsc arbitrii să-şi ceară scuze și să le trimită lui FCSB un cufăr plin cu plăcinte!

Una peste alta, lăsaţi copiii să se joace, zicem noi, că poate ne scoatem şi noi oile la iarbă verde. Rămâne de văzut unde va păstori Gigi în continuare, dar o tihnă performantă chiar că n-are cum să se aşeze pe bătătura asta fotbalistică.

*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.