Cu mic, cu mare, a fost chemare pe Arena Națională, unde fotbalul s-a transformat pentru o clipă în sfâșietoare poezie vie. În vreme ce minge se lovește de bocanci, iar scorul e încinse, galeria lui Dinamo a hotărât să dea un gol puternic corupției și nepăsării care încă bântuie prin colțurile spitalelor noastre imaginare, la fix zece ani de când au sunat a urgie clopotele de la Colectiv.

Ceea ce era de spus s-a spus clar din peluză: „Aceeași corupție, niciun spital nou”. Chemare amară sau adevăr glumeț, greu de zis. Dar tare ar merge un strigăt și mai puternic ca să pricepem odată că promisiunile electorale sunt văzute cam ca instalațiile de iarnă: să fie bune și pentru marțieni, dacă mai vin în vizită.

Națiunea fotbalistică, însă, nu era acolo doar să vadă cum s-au disputat punctele între Dinamo și CFR Cluj, ci să amintească elitei politice că mizeria și dezinteresul cresc mai abitir decât buruienile în grădina bunica, chiar dacă zicem cu toții „Doamne, ferește!” când vine vorba de acte de nepăsare.

Prisosință de cuvinte

Unul dintre veteranii zonei centrale, nea Vasile, a exclamat teatral: „Băă, noi vrem schimbare, dar să și vină, nu doar să o așteptăm ca pe trenurile CFR-ului! Toate bune până trece șeful corupției, de nu mai știm de e orbit sau...așa-i natura lui.”

Și altul decât primarul nostru, Ionel „Praf în vânt”, n-a ezitat să ne spună într-o cuvântare inflamată cât de multe s-au făcut pentru dotarea spitalelor. „Un ciocan și-un cuie aici, un șervețel acolo, dar, să fim serioși, nu vine nimeni să trateze o febră cu zâmbete administrative,” a pufnit Ionel când proteza i-a scăpat frântă de la atâta vorbă.

Conzălie adâncă, dar umorul e nelipsit

Cei care-au simțit pe pielea lor ce înseamnă să pierzi o rudă sau un prieten la Colectiv au aplaudat în ciuda unui paradox amar, toți gândind probabil la ce-ar putea face ei pentru a naște o lume în care să n-apuce să aducă mucegai nici măcar moși Toma, de veacuri buni în politică.

Duminica asta la stadion s-a simțit un vânt de toamnă care poartă-mi-e teamă că nu va aduce schimbarea, dar sper totuși că în primăvara ce vine măcar de-o promisiune să ne ținem și noi.

Ah, și să nu vă lăsați păcăliți... În vreme ce fotbalul e doar un pretext, viața bate filmul politic. Dar despre asta cu altă ocazie, când o să avem și noi, să iau la atât de multă sinceritate, niște pancarte cu „Testate, Aprobat de Administrație. Dacă e să fie, să fie cinstit!”.

Până una alta, să sperăm în ziua de mâine fără metafore și sfori de păpuși televizate. Hopa sus... și să avem măcar niște spitale adevărate!