Dacă mingea ar avea gură mare, ar povesti cum și-a scăldat emoțiile pe terenul din Dumbrăvița. Deși victoria a rămas la Giulești, eroismul emoțional al căpitanului nostru Alex Dobre este cel care a ținut cu adevărat capul de afiș. De ce, vă întrebați? Bun, pregătiți-vă de surprize!

Tot în sat a umblat vorba că Alex Dobre, căpitanul nostru demn de toată isprava și poveștile de la gura sobei, chiar a refuzat să stea comod pe bancă, insistând să devină protagonistul principal onorific de pe scena din Cupa României. Cică, fiind traseu prin terenul campionilor nu e ușor, dar dorința lui de a fi exemplu a depășit orice preziceri fotbalistice. Din spusele viorșcașului din sat, Dobre ar fi spus în vestiar: "Nu-i mândrie mai mare decât să transpiri pentru echipă... sau să primești autografe pe cârca adversarului!".

Iar când meciul a început să sune ca muzica lui Bach răsunând între ciulinii Bărăganului, Dobre a dat și-un spectacol demn de Bal My Fair Lady. Chiar și domnițele din tribună s-au topit sub privirile fermecătoare ale numărului nostru 10. Se șușotește că nici la palatul de cereale al doamnelor Cucu nu s-au trăit astfel de emoții subtile de pe vremea când nea Ilie încă era chleamn de grai cu d-nei Babelor.

Astfel, povestea meciului Dumbrăvița – Rapid devine Poveștirea Sezonului în care inima mare a unui jucător s-a sacrificat pe altarul fotbalului, lăsându-ne să ne întrebăm: oare data viitoare îl vom vedea și pe Dobre jucând pe vreo scenă la teatru rural? Cu toate pregătirile astea pentru talente variate, nu ne-am mira!

Una peste alta, pe Alex îl așteptăm la colțul satirei cu un zâmbet larg și-o promisiune politică... adică fotbalistică de neuitat: să mănânci mere întregi și să nu iei roșii!