La Fântâna Tinerelului: Cristi Bălgrădean Își Agață Mănușile în Cui

Dragi cititori, se aud clopotele la Sănătatea Cluj nu doar pentru înfrângerea de 4-1 în fața U Craiova, ci și pentru o veste la fel de șocantă ca o găină fără pene: Cristi Bălgrădean își scoate mănușile și le așază pe eternul cui al retragerii! După ce a apărat porțile fotbalului mai ceva ca cetatea Făgărașului, portarul nostru, ajuns la frageda vârstă de 37 de primăveri, a decis că vârsta e mai nemiloasă decât un arbitru cu fluier nou.

Legendara noastră ceapă degerată, numită și Bălgrădean, își numără titlurile de campion (fix trei, ca țuica de nuntă!). Cu un zâmbet melancolic, și-a lăsat gândurile să curgă liber spre viitor, de parcă ar flutura o basma albă spre vremurile când mingea era mai prietenă cu mâinile lui decât pensionarea cu neliniștea.

"Sper să ies la pensie doar de pe funcția de portar, nu pe post de mascăție în poarta vreunui birt," a murmurat Cristi, de parcă și-ar fi întins sufletul la uscat în văzul lumii fotbalistice. Înțeleptul în haine de portar știe că timpul n-are milă, mai ales când te împinge din teren ca pe un gând rău din casă.

Cum va arăta lumea fotbalului fără Bălgrădean între buturi? Cum ar arăta satul fără căruța care scuipa-n drum? Pregătiți șervețelele, căci odată cu el se duc și poveștile despre regate câștigate și mingi șutuite ca oale sparte.

Hai să fim sinceri, ce-și poate dori mai mult un bărbat pe vreme de toamnă târzie decât un ciubăr cald, o bancă în parc și, de ce nu, o retragere fără prea mult tam-tam pe seama unui meci care s-a terminat 4-1. Mâine poate vom auzi că se apucă de cultivat magnolii, dar până atunci, țineți minte: povestea Bălgrădean nu dispare, doar intră în pauză, pe muzica unui acordeonist care știe să dea tonul și la ceas de retragere.