Introducere spumoasă? Avem!
Ascultați aici, dragi săteni, că tare poveste mai avem: Uleiul de tărâțe de orez, un ingredient care pentru jumătate de România sună la fel de exotic ca o vacanță în Bora Bora, s-ar putea să nu fie tocmai ce pare. În Asia, e mai popular decât ceașca de țuică la noi, dar iată că, nu toate florile de orez sunt roz!
De la gura babelor, la urechile voastre!
Cică băieții de prin laboratoare (aceia care nu dorm niciodată) au descoperit că uleiul de tărâțe de orez nu e chiar o prăjitură, ci mai degrabă un coșmar ascuns sub capacul frumos colorat. Poveștile care circulă spun că ar putea conține urme de pesticide, așa că e bine să te gândești de două ori înainte să-ți plimbi tigaia prin el. "Vezi să nu ajungem să dăm colțu' nu de la fiertura de prune, ci de la ulei", zice tanti Veta, fana numărul unu a bucătăriei cu iz asiatic – gazeta zice așa, că ea e doar fan telenovele, dar să n-o spuneți de față cu ea.
Final de poveste ca un balmoş nesărat
Nu vrem să ne amestecăm prea mult în viața din gospodăria voastră, dar parca mai bine o lingură de untură direct de la Măria din Deal. Îi mai sortim noi un viitor? Poate! Până la următoarea știre, să vedem cum mai merge cu laptele de la capra vecinului, că nouă ne pregătește o nouă rundă de povești! Și cine știe, poate și săptămâna viitoare discutăm despre ulei, poate acid rose, că ăsta de orez s-a cam arătat a fi trosc-băsc. Să ne citim sănătoși!
