Suma cerută m-a uluit!

Suma cerută m-a uluit! Sursa poza: ExpressPress

Gigi Nețoiu și-ncă o telenovelă: Steaua netransferabilă, Gigi neconsolabil!

În ultima peripeție sportiv-financiară, Gigi Nețoiu, cunoscutul magnat și povestitor de ocazie, a încropit o bombă mediatică despre cum visase să pună mâna pe Steaua. După cum știe tot satul, omul voia să bată palma și să cheltuiască un car de bani alături de niște tovarăși cu portofele generoase. Dar, cum nenea MApN (Ministerul Apărării Naționale, n.a.) e încăpățânat din fire, orice vis de mărire s-a transformat într-o telenovelă fără final fericit.

Se zice prin sat că Nețoiu, în toiul unei declarații mai incendiare decât un ardei iute de la Nea Alecu, s-ar fi plâns de cererile MApN-ului, care ar fi fost mai abrupte decât dealurile patriei noastre. Omul, cu un aer al unui poet neînțeles – doar că-n loc de versuri avea bani de oferit – s-a trezit că negocierile astea sunt mai grele ca cositul dimineții.

Am tras cu urechea și am auzit mumeri cum că reprezentanții MApN-ului ar fi cerut niște sume care s-ar potrivi mai degrabă unei călătorii spre lună decât unui club de fotbal. Chiar și Nețoiu, care a mai văzut una-alta la viața lui, părea surprins de măsurile și pretențiile acestora, semn mai clar că fotbalul nu-i ca marțipanul, să fie accesibil oricui.

Acum, ce-o fi zis Gigi? „Eu vroiam doar să aduc puțină glorie Stelei, dar iaca, nu poți să ai de toate în viață!” – zicere înțeleaptă, de notat pentru istoria satului, pentru că lecțiile sunt mai grase decât porcii lui nea Vasile.

În final, așa cum se obișnuiește la noi, povestea s-a fi încheiat în așteptare, cu Gigi gândindu-se la următoarea sa escapadă financiară. Și cum nimic nu-i pe gratis în viață, poate la meciurile viitoare o să vedem și alte scenarii, cine știe, poate ajungem să licităm pentru străchinile de pe masă, că doar știm bine, cu bâta dulce se ajunge și la mămăligă, dar cu fotbaliștii... cine știe?


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.