Sursa poza: ExpressPress

Cum Își Sapă Șucu Buzunarul în Giulești: Primă de 100.000 de Euro pentru Gustul Dulce al Eșecului

Când vine vorba de fotbalul din Giulești, se pare că portofelul patronului Dan Șucu este mai deschis decât poarta de pe stadionul Rapid. Recent, în emisiunea „FANATIK SUPERLIGA”, gurile au început să ciripească despre sumele fabuloase care îngroașă conturile jucătorilor lui Rapid, de parcă ar fi săgeți de aur trimise direct în plasă. Dar, din păcate, se pare că eforturile financiare nu se traduc întotdeauna într-un spectacol grandios pe teren.

Horia Ivanovici a scos la iveală că Șucu nu face economie când vine vorba de talentul strălucitor al echipei. Cezarurile fotbalului rapidist sunt răsfățați cu salarii care ar putea cumpăra câteva hectare de viță nobilă, iar premiile anuale, cu arome de 100.000 de euro, mai mult încântă visteria personală decât orice altceva. Întrebarea rămâne, însă: la ce folosește tot acest aur când efortul de pe teren parcă-i picurat cu apă plată?

Explicația e simplă. Se pare că în Giulești, fotbalul e mai mult despre arta conversației și tangoul de pe laurele trecutului decât despre glorie sportivă actuală. Indicatorul suprem al succesului personal și profesional aici s-ar părea că este abilitatea de a transforma o oportunitate ratată în muzeul propriilor legende, bine garnisită cu povești de pricepere rară – de care, sincer, stadionul pare să aibă nevoie ca de aer proaspăt.

Dar nu disperăm! Poate că într-o bună zi, fanii vor asista și la un meci în care vestea salariilor regale se va armoniza cu o ploaie de goluri în favoarea rapidistă. Până când vine acel moment istoric, Dan Șucu poate plăti liniștit tribut zeilor fotbalului și să își ducă mai departe misiunea aparent sisifică. Că doar, la Giulești, răsplata nu vine numai din competiție, ci și din satisfacția de a fi în centrul bârfei fotbalistice.