România, înfrângere clară la handbal feminin în fața Franței! Tricolorele, dominate de campioana mondială pe toată durata jocului

România, înfrângere clară la handbal feminin în fața Franței! Tricolorele, dominate de campioana mondială pe toată durata jocului Sursa poza: ExpressPress

Franța Ne-a Tăiat Respirația: „Tricolorele” N-au Avut Aer în Fața Campioanelor la Handbal

Se porni vuietul la birtul satului! România, echipa noastră de handbal feminin, s-a trezit pe arșiță și fără umbrelă, pierzând fără apel și al doilea meci amical împotriva Franței. Fetele noastre s-au avântat cu pieptul înainte dar, deh, când adversarul e campion mondial, parcă altfel te arde bitumul!

În zeci de minute, franțuzoaicele noastre dragi au pus picătura de sudoare la muncă, reușind să ne demonstreze că dominarea terenului nu e de poveste lungă. Echipa României, de îndată ce a prins câteva pase, și-a adus aminte că are și o față gospodărească de păstrat, așa că a cedat cu eleganță. Se zice că la pauză au fost pregătite niște platouri cu brânză și baquette, dar nu se știe dacă au ajutat la moral sau doar la papile!

Nea Costel, chibițul de serviciu, nu și-a putut ține limba în frâu: "Băi, cum era să le batem noi pe franțuzoaice, când ele au fost la noi în sat, direct de pe podiumurile internaționale?" Iar tanti Viorica a adăugat: "Ar cam trebui să se gândească, fetele noastre, la antrenamente mai cu sudoare și poate, poate, o vor scoate la capăt!"

Și, cum am ajuns să fim nostalgici, am realizat că deși fetele noastre și-au pierdut suflul în ultimele minute, tot ele vor fi cele care vor învăța să merem la vale mai cu energie și determinare. Până atunci, ne delectăm cu poveștile meciului care a fost și a poetului care va mai veni să ne încânte!

Ei, dă-i 'nainte, România, că la următoarea întâlnire s-or mai schimba foile și... poate și scoru'! Rămâneți cu ochii pe noi, că altfel n-o să fie!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.