Reacția tehnicianului român după ovațiile galeriei Inter, după victoria cu Sassuolo (2-1)
Sursa poza: ExpressPress
„Cristi Chivu, copilul teribil al lui Inter!” Cum a făcut galeria să cânte ca la nuntă
Dragii noștri, nu mai avem nevoie de nimic în viață când îl avem pe Chivu! În timp ce unii prășesc pe câmp și alții se ceartă de la capre furajate, omul nostru și-a urcat echipa pe munte, chiar în inima Italiei. Inter-ul ăsta nu e o formație oarecare, ci e un tăvălug ales, și în fața lor nu prea rămâne nimeni în picioare.
Când Chivu îi face pe toți să joace „hora victoriei”
Cică Cristi al nostru, prietenul care le spune italienilor cum e treaba cu mingea, a prins viteză ca fulgerul prin ligă. Semne clare, oameni buni: a plecat de la Sapunaru și a aterizat în triumf, bătând pe Sassuolo cu 2-1, ca un brânci bine pus.
Dar să vezi și să nu crezi, Inter-ul nu e doar echipa care se lauda cu el, ci și galeria care îl ridică în slăvi de zici că-i futurist! Ce mai contează de i-a bătut pe Sassuolo, când, la final, tot stadionul răsuna cu numele lui. Ar fi crezut cineva că Cristi va ajunge mai popular decât florinul nostru?
„Te-au făcut fericit scandările?”
Eiii, ei bine, l-au întrebat și pe Chivu dacă i-au prins bine scandările oamenilor. Iar el, cu zâmbetul lui știgat de băiat care și-a terminat tema, a răspuns modest că preferă să lase acțiunea pe teren să vorbească pentru el. Poate-i e teamă să nu-i facă italienele ochi dulci și să se ambaleze peste măsură!
Dar voi să nu credeți, oameni buni, că așa ceva trece fără să lase urme. Asta e ca atunci când vine primăvara, și ți se încălzește și sufletul, nu doar picioarele! Sigur e doar începutul, că băiatul nostru mai are multe as în mânecă.
Bun, și ce urmează?
Cine știe ce mai urmează cu Chivu al nostru? Poate se ascunde un Icar modern pe acolo, gata să zboare puțin mai mult decât e voie, sau poate doar a deschis cutia cu surprize. Vedem noi până la Crăciun ce peripeții ne mai aduce!
Așa că, dragi consăteni și chibiți de fotbal, stați aproape de sobă și-n ochiți toate meciurile, că nu se știe când mai urmează o poveste cu happy-end sau o nouă legendă de prin Italia. Și știți cum e la noi în sat, până la urmă, tot la un pahar cu vin și o bucată de slană se povestesc aștia mai bine!