Reacția lui Mihai Stoica După Înfrângerea FCSB cu 1-3 la Botoșani

Reacția lui Mihai Stoica După Înfrângerea FCSB cu 1-3 la Botoșani Sursa poza: ExpressPress

Mihai Stoica Șocat! Cum și-a Pierdut FCSB Drumul la Botoșani: Tot Sângele În Cap și Privirea Pierdută!

Ei bine, dragi concetățeni ai satului nostru internațional, singura certitudine după partida FC Botoșani - FCSB este că Stoica și echipa sa par să fi încurcat cumva borcanele cu murături cu cele de șampanie. Căci FCSB a plecat de pe teren cu 1-3, iar deznădejdea se citea clar pe fețele lor, mai ales pe chipul neprețuitului nostru Mihai Stoica.

Pe final, fluierul aribtrului a sunat parcă în ton cu coasa moșului Gheorghe dimineața devreme, tot satul sărind ca ars. Mihai Stoica, omul nostru de bază la FCSB, era prins într-o poză cu o expresie care ar putea vinde ziare mai repede decât mama Ioana găină vie la piață. Să fi fost durerea înfrângerii sau pur și simplu efectul unui curent rece de pe stadion? "Înfrângerile sunt ca prunele acre," ar fi spus acesta, fără să precizeze la care toamnă se gândea.

Adevărul e că Mihai Stoica părea să contemple filozofia suferinței pe scaunul său din lojă. Bineînțeles, poate că se întreba și de ce a mâncat ultimele boabe de piper înainte de meci, lăsându-l fără vlagă în repriza a doua. Dar cine suntem noi să judecăm? Fiecare își are strategiile lui!

Închiderea acestui articol predictiv: fie Stoica ne pregătește o explozie de surprize tactice, fie, mai realist vorbind, își va relua poziția speculativă în piața necazurilor fotbalistice. Poate că data viitoare va purta o pălărie norocoasă sau va înlocui semințele de floarea soarelui cu cele de succes instantaneu. Noi rămânem cu speranța că răsăritul va aduce și vremuri mai bune pentru FCSB, că doar n-au început doar atât de bine ca pădurea noastră de sub zăpadă la aprilie!

Rămâneți pe aproape, căci șuierul cârcotelilor și poveștile din fotbalul românesc sunt abia la început!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.