Probabil va sta încă 3 ani în tribună la CFR. Nu înțeleg ce face acolo

Probabil va sta încă 3 ani în tribună la CFR. Nu înțeleg ce face acolo Sursa poza: ExpressPress

Ah, dulcele parfum al scandalului de pe terenul de fotbal! Se pare că la CFR Cluj, bătălia nu se dă doar în iarbă, ci și la microfon. Marius Șumudică, cunoscut pentru gura sa mare cât o săpăligă de aur, i-a întors vorbele lui Andrea Mandorlini, după ce cei doi și-au aruncat remarci condimentate ca la o licitație de la căminul cultural.

Din studioul emisiunii FANATIK SUPERLIGA, regele gafelor tactice, Marius Șumudică, a ieșit iar la rampă. Și fără să-și înșire un tratat filosofic, a lăsat să ne vină întrebarea: ce face, domnule, Mandorlini, acolo la CFR? Și tocmai când credeai că și-a terminat ideile, Șumudică presară ironii cât să le ajungă tuturor pentru iarna ce vine.

„Probabil că mai șade încă vreo trei ani prin tribună,” zice Șumudică, într-un surâs mucalit. Reacția sa vine ca răspuns la cugetările mai mult sau mai puțin poetice ale lui Andrea Mandorlini, cel care pare pierdut în traducerea tacticii clujene de fotbal.

Se spune că Mandorlini, omul cu un tact al cărui finețe ar putea fi comparată cu o coasă nouă, își găsește greu calea în labirintul antrenoratului românesc. Poate nu știe exact ce face la CFR Cluj, dar sigur află încet și cu siguranță. Iar în acest timp, Șumudică, cu arta sa de orator, continuă să ridice noi ziduri de sarcasm între el și fostul său club preferat.

Deci, unde ne duce toată această poveste? E greu de spus. Poate într-un univers paralel unde fotbalul se joacă cu mai puțină vorbărie și mai multe pase. Dar până atunci, noi stăm cu ochii pe Șumudică și Mandorlini, sperând să aflăm de la ei rețeta perfectă de... pace și amor fotbalistic. Sau poate doar mai multe replici amuzante. Cine știe? Noroc cu caltaboșii și tuica, că altfel nu știu cum am trece prin asemenea vremuri.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.