Povestea drumului său spre succes!

Povestea drumului său spre succes! Sursa poza: ExpressPress

Dacă vi s-a părut vreodată că fotbalul e o treabă serioasă, povestea Evelinei v-ar putea face să vă schimbați părerea. Copila aceasta cu nevoi speciale a reușit să aprindă tribunele stadionului Rapid și să devină eroină în peluză, ba chiar să mai emoționeze și câte-un martalog care nu lasă nimic să-i inunde ochiul lacrimogen.

Un Debut Ca-n Filme

Totul a început într-o zi cum altele nu-s, când Eveline și-a făcut debutul pe stadion. Nimeni nu știa că acest pitic cu inimă cât Giuleștiul avea să se facă remarcat și să devină un simbol al entuziasmului pur. Spre deosebire de mulți jucători, Eveline a reușit imposibilul: să aducă zâmbet și speranță nu doar în sufletele suporterilor, ci și pe fețele lor, și asta fără vreun gol înscris.

Chimia Magiei la Tribună

Unul dintre fani, cunoscut printre ai lui ca „Nea Gheorghe de la colț”, a mărturisit cu patos că „de când cu Eveline, parcă stadionul e mai viu, mai energic. Fata asta are un dar — e imposibil să n-o placi.” Până și portarului echipei îi sclipesc ochii când povestește cum și-a făcut o nouă prietenă și că fiecare meci e mai plin de viață cu micuța Evelyn în primele rânduri.

Nu e de mirare că zvonurile circulă repede în sat — de la Aștilești la Urechești — cum Evelina noastră e mai tare ca Messi în cursa spre cel mai carismatic fan al sezonului.

Misterul Viitorului, Supraviețuitorul Prezentului

Cum tribunele se umplu la fiecare meci și toți ochii sunt pe Eveline, rămâne doar de văzut ce aventură ne mai rezervă mica vedetă. Poate o să-și ivească pe neașteptate o carieră promițătoare ca antrenor de tribune, sau cel puțin vor mai apărea știri senzaționale despre ea în pubela sătească... fie cum o fi, un lucru e sigur: o să fim cu ochii și urechile tot pe ea, căci altcineva ca micuța Evelina nu mai e!

Hai Rapidu' și hai Evelina! Că poate și Messi-i gelos.”


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.