Plecare voluntară, fără clauză!

Plecare voluntară, fără clauză!

Poftim, fraților! Într-o dezvăluire care a zguduit mai tare ca un tractor pe drumul pietruit, Edi Iordănescu a rupt tăcerea în stil mare după ce Legia Varșovia l-a scos din schema lor. Hai să vedem cum s-au desfășurat manevrele și cine pe cine a dat afară de fapt!

Într-o exclusivitate savuroasă pentru FANATIK, Iordănescu a clarificat, cu talent de povestitor de birt, cum că nu el și-a dat demisia, nu el a fost cel care a încins tigaia! Ca să vezi, se pare că la Legia nu l-au dat afară direct, ci doar i-au sugerat că e un moment excelent pentru o vacanță neplătită. Așa cum spunea el, nu vrea să cerșească clauza de reziliere; mai bine își vede liniștit de ale lui la umbra vreunui pom, departe de agitația fotbalului polonez.

Veniți să auziți replici faine: „Ei nu m-au dat afară”, zice Edi, „doar că trebuia să mă întorc că a sunat mama să zic de bine!”. Așa e la noi la țară, uneori scuzele sunt mai insultătoare decât faptele!

Făcându-și bagajele, mai degrabă de vacanță decât de plecare forțată, Edi ne lasă cu un gust amar-dulce. Oare ce are de gând mai departe? Cultivă barabulele sau pregătește proiecte mult mai volatile? Am rămâne cu ochii pe el și cu urechile ciulite! Dar, cum se întoarce, sigur va da de gustul prieteniilor vechi și cafelelor imense discutate în birturile românești.

Cum adică, doritorii de fotbal pot dispărea e ca și cum la noi n-ar mai veni primăvara cu ploile și prea-multele berze! Da, da, să povestim la un pahar de vin când Edi va reveni iarăși în lumina nocturnă a nocturnelor noastre.

Așa că, dragilor, să nu vă faceți griji! Într-un sat în care barfele sunt la ele acasă, vom avea întotdeauna ceva savuros de discutat... pe când vine Edi al nostru înapoi și-și încearcă norocul pe încă o bancă de fotbal, sau o bancă din parc! Cine știe? Stay tuned!

*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.