Pasiunea alb-roșie rămâne vie, plângând la meciuri!

Pasiunea alb-roșie rămâne vie, plângând la meciuri! Sursa poza: ExpressPress

Din Vârful Porcului: Cum a Ajuns Patriche Junior „Câine” Printre Steliști

Dragi cititori, prin câte mai trecem cu generația tânără! Pe ulița principală a satului GlasulFierbintului, toate babele și moșii stau cu urechile ciulite la noutățile din lumea fotbalului. Astăzi vă aducem o știre de sărit capra, cum altfel decât în stilul nostru pitoresc și savuros.

Trădare cu nuanțe de balamuc fotbalistic! Fiul iubitului nostru fost căpitan dinamovist, Răzvan Patriche, și-a luat jucării și a plecat să-și încerce norocul taman la rivala Steaua. Agonie! Ați auzit bine, oamenii satului!

La o băută directă (fără răcoritoare!) cu licoarea fermecată a microfonului de la „FANATIK Dinamo”, vervosul nostru dinamovist a scăpat știrea: băiatul său, mai să-l ia apa Dunării, e legitimat cu Steaua. Taică'su se ține tare – oricum l-au ajutat pruncii de țuică – dar dincolo de zâmbete și ironii, micuțul Patriche e un drapel alb-roșu ambulant. Așa și adormea înfășurat în echipamentul dumnealui de Dinamo pe la câte un meci, că povestea nu se mai termină.

„E «câine» mai rău ca mine. Plânge la meciuri și poartă inima cu Dinamo, chiar și antrenat la Steaua bietul copil”, ne mai spune cu acea mândrie (și resemnare!) părintească, cum mai auzim pe la bârfele din sat. De parcă nu era clar, familia Patriche e din ăia care nu uită alb-roșul, nici măcar sub șalvari de culori de altă nuanță.

Finalul e în stilul nostru. Să ne punem pălăriile în cui și să așteptăm ziua când micul Patriche pică prima căpșună stelistă doar să își facă strămoșii mândri. Cine știe, poate atunci satul se scutură de râs dinspre steagul de pe primărie. Rămâneți aproape ca de prunele-n compot pentru următoarele buclucuri!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.