o viitoare stea internațională!

o viitoare stea internațională! Sursa poza: ExpressPress

Americanii Îndrăgostiți de Bazinele Românești: După Ce-au Pescuit-o pe Noulă Sirenă a Natției, Ploaie de Audiență la Hollywood!

Când refuzul lui David Popovici de a traversa Atlanticul a lăsat America cu fața în apă, cineva deștept cu pălărie de texan și așa a mai scos din bătături o mare lovitură. "Frații noștri de la Apus au făcut ce știu mai bine: abținerea nu le e de... apă" râde buna noastră mătusă, Vasilica, care știe bârfa mai bine ca oricine.

Hai, că n-au stat americanii să plângă în ciorapi după ce Aguaman din miorița noastră, David Popovici, a decis să nu se mute în țara în care laptele și mierea curg mai rar decât râurile de fast-food. Dar n-au stat deloc cu mâinile în sân, ci au cules-o repede pe următoarea noastră speranță acvatică. Povestea e cam așa: "Ochiți, ochiți și șterpelit!" cam la asta s-ar rezuma ultimul episod din saga amerloacăiei noastre cu talentele nativilor de pe Dâmbovița.

Ionel Piscărică, vărul nostre de-al patrulea pe linie de mame, ne spune râzând că el știa de-acum că tot sportul nostru e în vizorul lor. "Îi așteptam să vină cu tarabele la poartă să ne ia și porcu'", zice Ionel, și credem că nu-i departe de adevăr. Cică au întins o plasă de aur de nu-ți mai vine să faci baie decât la marginea ogăzii!

Iar de pârnaie, cum zicem noi la sat, mai aflam și un adevăr aproape filosofic: "Când refuză un titan ca Dave, știm că și la el acasă apă fierbe când o pui la foc." Dar până una alta, ce ne facem când America ne culege perlele din baltă? Poate-i vremea să mai punem și noi ciorapi înalte și să mai învățăm un tango pe uscat, că în apă se pare că deja nu-i mai ajungem din urmă.

Rămâne cum am stabilit: îi mai așteptăm la niște negocieri, că un pește alunecă, dar n-avem de unde să știm dacă n-ar fi până la urmă să pescuiască tot pungăvața de pe Râul Babelor.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.