O Provocare Majoră pentru Tricolori în Cursa Mondialului

O Provocare Majoră pentru Tricolori în Cursa Mondialului Sursa poza: ExpressPress

Păi bine, dragii mei cititori, știm cu toții că fotbalul poate fi un joc de șah pe gazon, dar cine s-ar fi gândit că drumul nostru către Mondiale va arăta ca un minifilm de groază la cinematograful din sat? Naționala noastră, tricolorii dragi, au un plan B pentru a ajunge la Cupa Mondială — și anume, drumul ocolișului prin Liga Națiunilor. Dar veștile nu sunt tocmai cum ar vrea vecina Veturia să fie: e ca și cum am fi fost invitați la masa celor mari și tot ce am primit era, ei bine, o furculiță fără cuțit.

Pe scurt, băieții noștri simpatici nu au o treabă ușoară. Adversarii de pe ruta asta nu sunt tocmai niște necunoscuți de la colțul uliței, ci mai degrabă niște balauri cu foc la nări. Am auzit că printre posibilii concurenți s-ar număra niște echipe care ar putea să bage mingea în poartă și cu ochii închiși. Și cum ar zice bunica: „Păzea!”

Pe la colțurile cârciumii se discută deja că, băieții lui Iordănescu (antrenorul, nu vecinul care face țuica), vor trebui să-și pună pe ei chiloții curajoși. „Dacă ai merge la vânătoare de mielușei și ai dat peste lupi, ei bine, țin-te bine!”, i-ar fi zis nea Gică cel înțelept din fața blocului.

Și ca să fie și mai savuros, nea Vasile, pensionarul care știe fotbal de pe vremea când mingea era cu burtă, nu se sfiește să dea verdictul: „Ori dăm o lovitură de ne amintim peste decenii, ori rămânem iar la nivel de ‘la anu’ și la mulți ani’!”.

Deci, dragii mei curioși, așteptăm cu sufletul la gură și cu găleata de floricele la îndemână să vedem ce soartă ne-a pregătit norocul. Poate se va deschide și o ușă mică, cât să ne strecurăm la masa celor mari. Dar dacă nu, la fel ca serbările din sat, mai punem vin pe masă și mai tragem încă o dată speranță către viitor. Că vorba aia: nu-i Mondialul pe care-l visăm, dar e barajul cu care ne mândrim. Ole, ole! 🍷⚽️


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.