Marina Voica: Divă la 89 de ani, între URSS și Târliceni

Ehei, dragii mei cititori, să lăsăm puțin sapa și coasa și să ne ridicăm pălăriile în fața Marinei Voica, artista care reușește să fie un fenomen la cei 89 de ani. Da, ați auzit bine! Parcă a zburat timpul pe lângă dumneaei, cu aceleași aripi de înger care mai zăbovesc și pe la cârciuma din sat când bântuie discuțiile politice.

Marina noastră a pornit la drum din URSS și a pus busuiocul carierei în ghiveciul românesc, într-un timp când laptele și mierea curgeau... apă, dar ei nu i-a păsat. Cu o voință de fier beton, și-a clădit un nume pe aceste meleaguri și, spun gurile satului, nu s-a lăsat dusă de vreo brumă de nostalgie sovietică.

În prezent, când nu scrie scrisori către ursula pe geam sau nu învață porumbeii să zboare pe două direcții, Marina își duce liniștită traiul într-o casă de poveste, și probabil recită versuri de dor pe geamul casei, iar florile de pe pervaz aplaudă la unison.

Ne mai spun băbuțele, între două corcodușe și o bârfă despre Ionel de la primărie, că frumusețea Marinei nu se lasă corigentă nici la această venerabilă vârstă. Abia începem să credem că secretul longevității ei stă, de fapt, în râsul molipsitor și în lipsa totală a grijilor, rețetă demiurgică ce ar face invidios și piticul din Albă ca Zăpada.

Dar să nu exagerăm mai tare decât ne-am întins gluma, rămânând totuși curioși: oare va ajunge Marina și să sărbătorească centenarul pe scena câmpenească? Noi, între două ștachete de telemea și-un caiet de folclor, ne vom întreba cum ar arăta atunci.

Și iaca, așa mai trece ziua-n Satul Târliceni, unde bătrânița Voica ține păduri de amintiri și povești în fereastra casei sale. Pregătind potcoavele de salt înainte cu râset și voie bună, așteptăm cu gura-n gură și ce poame ne vor mai aduce următoarele ani, căci precum se vede, râsul nu e pe listă de interdicții.