A fost prea mult și am spus asta!

A fost prea mult și am spus asta! Sursa poza: ExpressPress

„Să-mi cadă mingea în fântână dacă mint!”: Elias Charalambous și povestea arbitrului cel negru înainte de meciul cu Csikszereda

Înainte de marea ciocnire cu echipa de fotbal Csikszereda, antrenorul principal de la FCSB, Elias Charalambous, s-a hotărât să dreagă busuiocul și să-și spună păsul despre mood-ul încruntat al arbitrilor din SuperLiga. Se pare că vezi-Doamne, bietul de el simțise că către FCSB alergau mai multe cartonașe decât vacile lui nea Gheorghe spre fân.

„De nu-mi iau o vacanță la primăvară!”, a zis Elias, spunând că s-or fi schimbat vremurile cu jocul ăsta, dar parcă nici chiar așa. Pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, a atras atenția că parcă-i cam lung gardul ăsta al arbitrajelor strâmte și că jucătorii săi stau așa de mult cu emoții că le-aștepți să-și încapă din minți. „Când o să pierdem portarul pe motiv de culoarea ciorapului, vă zic eu, va fi și mai rău!”.

Din câmpia lui nea Ion și până la dealurile FCSB-ului, mulți sunt cei care ar paria că Elias doar încearcă să agite apele înainte de meci. Mai să zică dom’le că Elias n-ar fi în stare să joace și cu ochii la arbitru. Însă nu putem să nu observăm că după ce-a vorbit, parcă și mingea a început să strănute.

Acum lăsând butadele la o parte, Elias va trebui să își adune băieții sub steagul „măcar marcăm noi două” și să vadă ce mai zice arbitrul cel cu fluier ferit de tentații. Ce mai, joc de joc, o să ne țină de răcoare în serile astea lungi, și să nu vă mirați dacă mâine o să vin cu un articol despre cum am bătut noi pe străineze și vreo extraterești ne-au fluierat pe Marte. Ah, dar astea-s povești de adormit microbistul!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.