O călătorie în timp pentru viitorul fotbalului!

O călătorie în timp pentru viitorul fotbalului! Sursa poza: ExpressPress

Dan Șucu, Pe Urmele Timpului: Inspecție Fulgerătoare la Cantonamentul Medieval al Genoa

Când credeai că fotbalul și vestigiile medievale nu au nimic în comun, iată că Dan Șucu, magnatul pus pe fapte mari, ne demontează toate așteptările. Recent, a poposit la cantonamentul tineretului de la clubul Genoa, situat într-un complex care, se zice pe la colțuri, ar fi contemporan cu primele matinuri din Evul Mediu.

Veni, vidi, inspection! – cam așa s-ar putea traduce pe scurt vizita domnului Șucu, care s-a pus pe drum ca să vadă cu ochii lui baza de pregătire, nu doar cu ochiul de vultur pe care îl are pentru afaceri. Decizia sa nu e deloc surprinzătoare, dacă te gândești că proiectul de la Genoa este pe lista lui de priorități. "E ca și cum aș inspecta o mașinărie de timp," ar fi spus Dan Șucu, conform surselor care au dorit să-și păstreze anonimatul, dar nu și umorul.

Am stat de vorbă, evident, cu vecinul său, Nea Gică, cunoscut mai degrabă pentru părerile sale despre uzura morală a cluburilor străine decât pentru cunoștințele sale în management sportiv. "Dacă a găsit un loc unde băieții ăia să învețe fotbal printre pietre vechi, înseamnă că e mai viclean decât Baba Dochia," a concluzionat Gică, în timp ce își răsucea mustața subțire ca bariera CFR.

Cât despre Șucu, se pare că a ieșit încântat. Vorbe lepădate pe lângă uluci zic că ar fi promis chiar și un festival medieval de prezentare, unde să descindă în armuri fotbaliștii de mâine. Ar merge, că doar nu s-or antrena cu măciuca!

E clar că bătrânul complex e la fel de solid cum e și planul de investiții al lui Șucu. Iar noi, ca niște gospodari curioși ce suntem, vom sta cu ochii pe ceas să vedem ce emisiuni mamut mai scoate din pălărie omul nostru de afaceri. Până atunci, să trăiți bine și să nu uitați că fotbalul, se pare, nu e doar despre scoruri, ci și despre străvechime și viziune de mâine!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.