Nu putem trece peste batjocură

Nu putem trece peste batjocură

Ultrașii Supărați Pregătesc Scaunele de Acasă: „Cupa României? Mulțumim, dar nu!”

Ei bine, dragii mei și dragele mele, să mai zică cineva că fotbalul nu e o telenovelă live cu mulți actori și încă și mai multe replici memorabile! Ultrașii echipei de suflet din SuperLiga României și-au suflecat mânecile și au decis că la Cupa României Betano vor face repetiții pentru un alt gen de sport: cel al ignorării organizate.

Cu toții știm cât de ușor se aprind spiritele pe stadion, dar de data asta ele se răcesc, căci ultrașii și-au propus să boicoteze meciul cu tot cu scaune, semințe și vuvuzele! Da, da, nu veți vedea galerii furioase sau steaguri fluturând. Motivul? Ni-l soptește o sursă de incredere: „Nu putem trece peste batjocura la care suntem supuși.” Un mesaj clar, mai ceva ca o lovitură de pedeapsă.

Vrajba a izbucnit după ce fanii au fost frecați de multă vreme pe nervii fini cu decizii care, în viziunea lor, denaturează sensul pur al fotbalului tradițional. Așa că, în loc să-și sacrifice vocile pe stadion, ultrașii preferă să-și apere onoarea rămânând în afară, poate cu un vin bun din damigeana de acasă, ca să își mai aline frustrarea.

Oricum ar fi, situația face deliciul sătenilor. Se pune pariu prin târg că unii suporteri s-ar putea răzgândi și să prindă totuși drumul stadionului, atrași de mireasma mititeilor de la tarabele de pe margine. Dar până la rezolvarea misterului, dragii noștri, ne înarmăm cu răbdare și cu popcorn, căci s-ar putea să avem un sezon de fotbal al realităților doi și-un sfert!

Așa că, drag cititor, să stai cu ochii pe noi, promitem să nu ratăm nicio săpuneală publică sau știre picantă! Ai simțit cum amenință în aer o repriză de scandal savuros? Noi suntem gata, aplauzele de început le facem din vatra satului!

*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.