Nu este corect! Ești imaginea unei țări

Nu este corect! Ești imaginea unei țări Sursa poza: ExpressPress

Atunci când soarele abia se mai arată prin norii de toamnă, iar frunzele cad ca promisiunile electorale, vestea mare vine de la meciul România - Canada, unde scorul a fost mai rece ca zeroul din termometre: 0-3. Nu scorul ne „frige”, ci comentariile picante ale lui Mihai Stoica de la FCSB, altfel un fin degustător de fotbal și de scandaluri locale.

Nici bine nu s-a așezat mingea pe locurile goale din tribunele stadionului, că Mihăiță Stoica și-a luat merindea verbală și a pornit la drum cu gânduri mari și vorbe și mai și. Ținta? Un "tricolor" a cărui nume momentan îl păstrăm în secret, la fel ca și rețeta ciocolatei din piața centrală.

„Când reprezinți o țară, nu poți să te miști de parcă ți-aş fi adus un sac de cartofi în loc de minge,” zice Stoica, că atitudinea jucătorului a fost mai plată ca pâinea fără drojdie. „Trebuie să fii un adevărat 'stejar' pe teren, nu o foaie de papirus”, și-a continuat el tirada.

Gurile rele (că doar avem mulți lingviști în sat) spun că emoțiile lui Mihai au fost provocate de un jucător care în loc să lovească mingea, părea că a greșit sportul: a crezut că e la lacul cu rațe, nu în fața unei națiuni flămânde după o victorie. „Nu mi se pare normal! Reprezinţi o ţară”, a tunat Stoica, făcând să vibreze toate caloriferele din redacție.

Pe de altă parte, unii săteni, mai filosofi din fire, spun că tot ce s-a întâmplat pe teren a fost doar o repetiție artistică pentru piesa „Căderea frunzei din clasamentul FIFA”.

În concluzie, Mihai Stoica ne promite că va coborî în valea uitării jucători care nu-și pun sufletul pe teren. Dar până la urmă, cine știe? Poate că la următorul meci, jucătorul nostru misterios va câștiga chiar simpatia sătenilor, dar și câteva borcane de zacuscă. Iar dacă nu, să nu uităm că roțile carului de scandal tot nu ruginesc!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.