Nici două milioane nu mai oferă nimeni

Nici două milioane nu mai oferă nimeni

Louis Munteanu, de la Star Exportabil la Lamentabil în Ligă: Unde-i Milionul, Băiatu’?

N-a mai rămas nimic din strălucirea lui Louis Munteanu, măi fraților, de ne tremură paharele pe tejghea când ne amintim! Odată văzut ca o comoară de export pentru CFR Cluj, acum s-a transformat într-un fermecător motiv de glume la birt. Ce să-i faci dacă, băiatul promițător de altă dată a avut niște evoluții care au dezamăgit mai tare decât vremea din august la mare?

Pe vremuri, Louis era văzut ca o mândrețe de fotbalist, de-ți venea să-l pui la loc de cinste în vitrina satului. Dar acum? Ioi, ierată-ne ‘Nțeleptule, dar prestațiile sale ar merita măcar o brumă de scuze sau poate doar un bilet de dus la echipa de rezervă. Pe la cafenele și cârciumi, lumea-și mai amintește de el ca de un fost vis frumos, ceva din categoria "A fost și nu mai este."

Uite, am auzit că varianta de preț pentru Munteanu e mai jos decât șosetele pe care le purta lu' bunicul la horă. Da, așa e, căutăm prin bănuți, dar nu mai vedem să scoată cineva milioanele care se vehiculau prin bussi adineauri.

Oricum, tot mai rămâne la mâna lui să-și (re)cucerească palmaresul. Cum zice și vorba din popor, poți să scoți fotbalistul din Liga Mare, dar mai greu scoți Liga din sufletul fotbalistului. Așa că, să-l lăsăm să ne mai uimească acu' în vremurile ce vin, ca un pahar de țuică bun la un ger de ianuarie.

Dar până atunci, dă-ți, Doamne, răbdare la suporterii clujeni și să ne mai gândim la povestea asta: va fi "the rise and return" (revenirea în glorie) sau mai degrabă "the ballad of an unfulfilled destiny"? Vom vedea noi... pân’ la urma urmei, merele se mai coc și toamna târziu!

*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.