Nevasta mea plângea și se ruga de el!

Nevasta mea plângea și se ruga de el! Sursa poza: ExpressPress

Cum a vrut să-l țină Dinamo pe Lupu cu „lanțuri de aur”: Grea despărțire și lacrimi amare

Bun găsit, dragi cititori, la cea mai recentă epopee fotbalistică, unde Dănuț Lupu, oala care a fiert bine și a refulat cu povești, ne învârte pe rotisorul amintirilor. Așa cum ne-a obișnuit, Lupu nu-și ține poveștile în buzunar și dă din casă despre vremea când Vasile Ianul, vestitul șef al „câinilor”, nu voia să-l lase din lesă pe jucătorul minune pentru a păși spre Grecia însorită.

Prin urmare, dacă vă întrebați cum sunt negocierile în fotbal, imaginați-vă o horă plină de emoții și rugăciuni disperate. Aflat între ciocanul conducătorului de la Dinamo și nicovala dorinței sale de a ajunge la Panathinaikos, Lupu își amintește cum Ianul părea chitit să-i taie aripile, nu doar... contractul. Se zice că nevasta lui Lupu, altfel o ființă blândă, a încercat toate tertipurile feminine, de la lacrimi până la înduplecare, pentru a-și ajuta soțul să iasă din materia viscoasă a birocrației de Bucur Obor.

Cuvinte mărețe și semifalsuri colorate descriu acele zile. Ianul, cunoscut pentru determinarea sa de granit combinată cu blândețea unui buldog cu osul său favorit, nu a vrut să-i ușureze drumul lui Lupu nici cât să-ți faci un ceai. De-am trăi să mai vedem așa comedii, hârțogarii de fotbal de azi sunt niște mielușei față de ce iese din gura lui Dănuț.

Acum, las povestea să-și continue sinuosul drum în analele fotbalului nostru cel de toate zilele. Rămâne de văzut ce alte diamante de memorie ne mai scoate Lupu la mezat în viitor și dacă nu cumva acestea vor lumina și alte cotloane întunecate ale sportului românesc. Or mai exista și alte capete descoperite, doar că oamenii nu au chef să vorbească decât pe la șezătorile noastre.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.