Dragii noștri cititori și iubitori de senzațional, mare val de nerăbdare a învăluit sătucul și nu numai, căci elevii din școlile de stat așteaptă, iar și iar, să primească acele sume fabuloase de bani numite burse. Burse lunare, nu altele! Vă spun eu, nici părinții nu mai au unghii de ros!

Ministerul Educatiei, în nesfârșita sa înțelepciune și viclenie birocratică, a împărtășit cu poporul calendarul și pașii pentru obținerea burselor, făcând public un plan demn de un maraton psihologic. Munca și sudoarea de pe băncile școlare se transformă în stive de documente și hârtii care, odată parcurse, promit acele sume destinate sprijinirii minților viitoare!

Țăranii noștri intelectuali beneficiază de burse în funcție de performanțele școlare, de punga adâncă a familiei și de drumurile întunecate ale căii educaționale. Pe lângă bârfele obișnuite de la cârciuma din capătul satului, politica de burse strânge laolaltă mămici care întreabă și tătici ce oftează. „De fiecare dată când se apropie semestrul, ne rugăm să mai rămână măcar o hârtie neștampilată”, spune tanti Ioana, mândra mamă a lui Dorel, elevul cu media aproape de mediu.

Înainte de a pleca ciurda de vaci la păscut, un gând trece prin ținut ca norii de ploaie: Oare când vor vedea progeniturile noastre acești bani? Așteptarea e lungă, dar poate că, între timp, vor afla și cum să depună o cerere fără să încurce textul cu rețeta de murături. Noi zicem să stați pe aproape. Cu siguranță, vine și vremea aceea... chiar dacă doar odată pe an, ca și sărbătorile mari!