Merită Mircea Lucescu să fie demis pentru performanțele echipei naționale?

Merită Mircea Lucescu să fie demis pentru performanțele echipei naționale? Sursa poza: ExpressPress

Lucescu și Naționala: O Ciorbă Fără Sminteală, Dar Cu Multă Amețeală

Aho, aho, dragi cititori de la GlasulFierbintului! După cum zice vorba din popor, „nu dați cu piatra, că vine măturătoarea”. Dar cum să nu te dai cu fundul de pământ de râs când vezi cum naționala noastră de fotbal i-a dat fiori lui Mircea Lucescu.

Conu' Mircea, cunoscut în sat ca omul care știe ce-i pe iarbă, a fost pus pe grătar de niște gură-cască care, în loc să vadă mingea de fotbal scarbei pe care parcările noastre dragi sigur le-ar bate, preferă să-l bage pe bietul Lucescu în colțul rușinii, de parcă ar fi pierdut oile la stână.

Ei bine, nici nu apucaseră rațele să guițe la Curcani, că Dumitru Dragomir, cunoscut și ca Proorocu’ de la Peluza Națională, a sărit la microfonul de la Profețiile lui DON Mitică. „Ce să îl dai afară pe Lucescu? Ce vină are el că băieții joacă de parcă ar porni tractorul pe deal fără benzină?", ar fi zis Dragomir, mitralierând cu vorbe de duh la adresa celor care ar vrea să-l vadă pe Lucescu într-o barcă pe ocean, fără vâsle.

Ei, dragi moșnegi și babete de pe ulița principală, poate că necriticii ar zice să lăsăm poveștile în seama sarmalelor de Crăciun. Că naționala are nevoie de altceva decât aruncatul cu privirea piezișă, iar prooroci ca DON Mitică par să aibă rețeta magică, deși bag seama că tot n-am aflat care-i aia.

Pe final, să nu ne mirăm dacă mâine-poimâine o să vedem echipa națională jucând după rețeta secretă a lui Dragomir: puțin ulei de busuioc și o doză de spirit critic. Cu sau fără spectatori în tribune, povestea continuă, iar noi suntem aici să facem haz de necaz, cum ne place nouă, în stilul nostru autentic, de fierbinte-n caldarâm! Ai, n-ai mingea, râsul să iasă mereu învingător!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.