Sursa poza: ExpressPress

Alo, Alo, stati ca lucrurile se încing la Milano, și nu vorbim de paste carbonara, ci de Cristi Chivu care e chef la Inter, dar nu de-alea de genul MasterChef. După ce băiatul nostru a pierdut cu 4-3 în fața celor de la Juventus, unii nu vor să îl lase să plece decât ca erou, nu ca pârjol de arsuri la stomac. Și așa a venit vara doamnei IO, despre cum nu ar trebui să ajungă ca el. Cine o mai fi și acest el? Mă rog, încețoșat misterul.

După acest Derby d’Italia, ecouri din sat și cârciumă tot adună că Chivuleț al nostru nu trebuie să devină vreun arătos de tragedie precum alții prin istoria Interului. Zvonurile vin șuierând de parcă ar fi Peneș Curcanul, că ar trebui să stea drept metaforă frumoasă și să nu ajungă să fie doar o foaie de masă șifonată. Noroc că totuși n-am auzit nici de văduve în doliu, nici de canapeaua din sufragerie care s-a făcut scrum în taclale, hei, s-a extins doar un pic criza.

Ei bine, mai că vin și unii, nu zic cine (poate vecina cu ochi larg albaștri de la țărmul altor balcoane), să-i spună când și-a pus sufletul pe echipă, că nu trebuie să alunece ca pe săpun către o carieră spulberată. Domnule, când vorbesc în sat toate babele despre ce-ar trebui să faci, e clar că ai atins statutul de vedetă.

Așadar, în concluzie și nelămurire, dacă Chivu a ajuns la urechile știrilor ca un titlu de carte cu multe părți din care satul să se înfrupte, ne mai rămâne doar să sperăm că-și va țese o poveste mai împlinită decât un cozonac fără nuci. Sau cine știe, poate se schimbă vremea, iese soarele și norocul înflorește, dar cum ziceam odată la șezătoare, ce ne mai place să vorbim despre ce nu știm sigur!