Jos pălăria! Merită o statuie și gânduri despre retragerea lui Crisi Săpunaru

Jos pălăria! Merită o statuie și gânduri despre retragerea lui Crisi Săpunaru Sursa poza: ExpressPress

Ciprian Deac dă lovitura: Victorie cu dedicație și statui propuse pentru veterani

În ultimele știri din fotbalul nostru, CFR Cluj s-a ridicat în fața Rapidului cu o performanță de neuitat, iar veteranul echipei, Ciprian Deac, nu a lăsat să treacă ocazia fără un discurs încărcat de emoție și reverențe generoase.

Un omagiu cu pălăria jos direct de pe gazon

Dacă pe teren și-a făcut datoria fără cusur, după fluierul final, Deac nu s-a sfiit să vorbească mai mult decât piciorul. Cu vocea tremurândă de parcă PR-ul lui l-ar fi înțepat, Ciprian a ținut să dedice victoria... cu toată sinceritatea. Cine ar fi crezut că un fotbalist poate avea talente de orator?

Statuia – soluția finală pentru performanță?

Pe lângă clasica felicitare „jos pălăria”, Deac a mers mai departe, propunând ridicarea de statui pentru jucători - o idee care a făcut valuri în vestiar, unde se aud deja uneltele de sculptat. Dacă se mai găsesc vreun cioplitor nederanjat de vremurile digitale, s-ar putea să vedem și statuia lui Deac lângă cea a lui Avram Iancu.

Cu un altfel de talent oratoric, Deac a amintit și de retragerea iminentă a lui Cristi Săpunaru, îndemnând suporterii să-i ofere veteranului aplauze cât încă nu s-a transformat în fonografie de istorie a fotbalului românesc. Probabil că domnul Săpunaru se va pensiona direct în legendă, ca un veritabil haiduc al terenului de joc.

Așa se (pre)vede la noi prin satul gazonului

Cum o fi, noi ne așteptăm ca Deac să-și continue misiunea de PR neoficial al echipei cu noi discursuri antologice și, cine știe, poate se înființează și un meșteșug sătesc pentru statui de-a binelea. Stați pe aproape pentru alte peripeții, căci viața fotbalistică din Cluj are mult umor să ne ofere!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.