Joacă cu trupul, dar parcă și-a rătăcit sufletul după victoria 1-0 cu Oțelul

Joacă cu trupul, dar parcă și-a rătăcit sufletul după victoria 1-0 cu Oțelul Sursa poza: ExpressPress

Mihai Toma, Fotbalistul Care Joacă Fotbal Cu Trupul, Dar Nu Cu Sufletul – Un Mister Demn de Sherlock Holmes

După meciul de 1-0 împotriva celor de la Oțelul, Andrei Vochin a dezvăluit misteriosul caz al lui Mihai Toma, jucătorul sub 21 de ani de la FCSB care părea să fie „crema prăjiturii” pentru Gigi Becali la un moment dat. Dar acum, cum se face că din steaua clubului a ajuns cea mai mare enigmă a echipei?

Vochin, și nu Sherlock Holmes, a săpat adânc pentru a ne desluși ițele acestei povești în paginile celor de la Fanatik. Mihai, cândva un favorit al patronului nostru cu aură de sfințenie, adică Becali, pare să joace cu corpul, dar a uitat să-și aducă sufletul pe teren. „Are talent,” spun unii dintre colegi – de parcă ar fi loc de liniște printre vacile de la pășunat – dar, ce folos dacă pășunează fără direcție?

„Lumea se întreabă de ce Mihai nu mai strălucește ca înainte,” a spus un vecin curios din tribună, „dar poate că Becali nu i-a dat destul de multă lumină reflectoarelor.” Vecinul nostru nici macar nu-i un fan atât de mare al fotbalului, dar chiar și el poate să zică, cum știe toată lumea de la birtul din sat, că Toma se cam pierde când vine vorba să marcheze.

Ba chiar, un alt sătean mai bătrân a spus, „E ca și cum ai merge la biserică și ai uita să te închini.” Analogia bisericească, desigur, îl face probabil pe un Becali mulțumit până la lacrimi, dar nu și pe fanii care așteaptă ca Toma să redevină diamantul brut odată șlefuit de sabia maestrului său.

Oricum ar fi, cazurile nerezolvate ale FCSB-ului încă mai umplu cana de vorbă de la birtul sătesc. Iar noi, bineînțeles, suntem mereu gata să mai adăugăm o halbă de discuții la poveste. Să sperăm că sufletul lui Toma va găsi drumul spre teren înainte ca al nostru să se piardă cu totul între farfuria de sărmăluțe și cana de vin!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.