Ipocrizia acestor comentarii!

Ipocrizia acestor comentarii! Sursa poza: ExpressPress

Într-un sat în care păsările mai bârfitore sunt chiar găinile de la poartă, avem noroc că mai vin și vești din lumea mare a fotbalului. Așa se face că PAOK Salonic, echipa dragă lui Răzvan Lucescu, s-a pus pe egaluri cu Panaitolikos într-un meci de campionat. Și cum să-i stai piciorul pe pedală când e rost de niște replici șugubețe?

Comentarii cu gust de ardei iute

După acest egal, care nici cald, nici rece n-a picat asupra norodului fotbalistic, Răzvan Lucescu s-a pus pe lansat săgeți mai ascuțite decât privirea vecinei care știe tot ce se petrece prin sat. Fiind un maestru în arta ironiei, a declarat elegant că părerile criticilor sunt la fel de obiective cum sunt și babele la slujba de duminică: foarte puțin. În caz că nu le-a fost clar criticilor, Lucescu a sugerat că ar putea să le ofere un ghiozdan de logică, să-i ajute data viitoare când vor comenta.

Echipa lui Răzvan: între dat-acasă și olimpiadă de pancarte

Și pentru că niciodată nu trebuie să lași un moment bun să treacă fără puțină picanterie locală, suporterii PAOK, faimoși în toată Grecia (și poate la fel de faimoși ca ai noștri cu mustăcioare care mai bine se pricep la cârciumărit), s-au simțit cam derutați. Ei au mai fost pe punctul de a organiza o olimpiadă de pancarte, dar se pare că acum pancartele stau frumos în debara, conservând energia lor pentru o viitoare dramă fotbalistică.

Ce ne rezervă viitorul? Știe numai Firicel

Să se aline curat fotbaliștii și Răzvan. Până la urmă, un egal nu l-ar face nici pe cel mai aprig cioban să-și arunce căciula, dar nici să se apuce de bătut clopotul de la biserică. Ce va urma mai departe în acest serial fotbalistic? Ei bine, așa cum ar spune nea Ilie de la bufet, "rămâne de văzut și de asortat cu murături". Și până atunci, mizați pe Firicel ca să v-aducă cele mai suculente detalii!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.