Ioan Andone și experiențele memorabile la Rapid: ce promisiune l-a ajutat să câștige inimile suporterilor în sezonul 2009-2010?

Ioan Andone și experiențele memorabile la Rapid: ce promisiune l-a ajutat să câștige inimile suporterilor în sezonul 2009-2010? Sursa poza: ExpressPress

În timp ce câinii latră și trenurile fluieră pe la Rapid, Ioan Andone își amintește cu nostalgie și umor cum a trecut pe banca de antrenor a rivalilor pentru un sezon plin de peripeții. Invitat la emisiunea FANATIK SUPERLIGA, el a retrăit momentele de neuitat din returul sezonului 2009-2010, când nimeni nu se aștepta să vadă un Dinamovist în curtea giuleștenilor.

"Andone e ca o cioară vopsită," au spus mulți la început, neîncrezători că rădăcinile sale din Ștefan cel Mare vor putea prinde în Giulești. Dar, cumva, o combinație de promisiuni dulci și acel farmec specific de maramureșean l-au ajutat pe Ioan să câștige inimile suporterilor Rapidului. "Le-am spus că voi încerca să nu transform Rapidul în varianta lor mai tânără," a glumit antrenorul, referindu-se la personalitatea lor mai rebelă.

Conform colegului de studio care a asistat la veridicele amintiri, Andone a trebuit să înfrunte mai mult decât presiunea rezultatelor. "A trebuit să jongleze și cu sufletele chinuite de meciuri. Noi, suporterii de fotbal, suntem mai pretențioși decât o verighetă," a declarat un "Rapidist veteran", fără să precizeze câți ani de experiență are.

După această călătorie volatilă în fotbalul românesc, Domnul Andone nu doar că a câștigat respectul tuturor, chiar și al celor mai aprigi critici, dar și-a lăsat o moștenire de povestiri epice care încă fac valuri la cârciumă. Așa că, dragi cititori, dacă treceți pe la FANATIK, întrebați-l voi pe Andone despre ce grozăvii i-au mai trecut prin cap în acele zile nebune.

Înutura, domnule Andone! Cine știe ce alt fotbalist va sfida și el normele și tradițiile? Să nu ne mirăm dacă într-o zi și găina va-nvăța să latre… sau măcar să fluierăm după tramvaie. Pe curând, prieteni!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.