Brazilia pierde dramatic după 2-0 la pauză; Carlo Ancelotti în fața unui dezastru istoric.

Brazilia pierde dramatic după 2-0 la pauză; Carlo Ancelotti în fața unui dezastru istoric. Sursa poza: ExpressPress

Samba Stricată: Cum a Reușit Japonia să Facă din Victorie o Petrecere Neon

Dragii mei cititori, astăzi la rubrica „Campionate Mondiale Aleiluia” avem povestea unui meci amical care s-a transformat într-un basm cu voie bună și... dezamăgire braziliană. Când ne gândim la Brazilia și fotbal, ne imaginăm samba în mișcare, nu? Ei bine, cine-ar fi crezut că o să ajungă până și samba să facă o pauză la mijlocul unei petreceri neîntrerupte de decenii?

Se pare că Seria A, pardon, Selecao, a început o repriză cu chef, conducând Japonia cu 2-0 la pauză, ca și când ar fi fost la o șuetă cu prietenii. Carlo Ancelotti, maestrul din spatele cortinelor, părea pregătit să savureze o partidă care să-i aducă numele pe buze în cafenelele din toată țara. Dar Japonia a avut planuri mai mari (și mai bune). În repriza a doua, japonezii, de parcă ar fi fost alimentați cu sushi și wasabi de cea mai bună calitate, au întors jocul cu o energie care a făcut ca samba să pară doar un simplu Waltz.

Cum a trăit Ancelotti acele momente, doar el știe, dar se spune că reacția de pe fața lui i-a lăsat pe toți „mască”. Asemenea unei telenovele ieșite din comun, meciul s-a încheiat la fel de neașteptat cum a început, cu multă agitație și emoție autentică.

Concluzia? Dacă Brazilia vrea să organizeze un nou Carnaval de succes, poate ar fi bine să-și amintească și să joace fotbal cu aceeași vervă. Cum zice și vorba, dacă începi bine, termină și mai bine. În timp ce Japonia le-a reamintit implicit că până și cei mai experimentați dansatori pot să-și piardă ritmul, Ancelotti poate cel puțin să se consoleze adoptând motto-ul unui antrenor local: "Până și fusurile orare se schimbă, dar măcar râsetele sunt mereu la oră fixă."

Rămâne de văzut dacă Brazilia se va duce la următorul meci cu o pungă de confetti sau o pungă de sentimente amestecate. Dar noi, dragii mei, vom sta cu ochii pe cortina ridicată și urechile ciulite la următorul spectacol fotbalistic. Cine știe, poate data viitoare samba va reveni în forță și fără surprize!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.