Sursa poza: ExpressPress

Lucescuzilla: Sătucul Unde Nicio Demisie Nu E Demisie

Timpul și selecționerul naționalei, Mircea Lucescu, sunt ca prunele și pălinca: nu știi niciodată când urmează să te lovească. După ce lumea fotbalistică și-a făcut cruce cu limba în gură așteptând ca nea Mircea să-și pună șapca în cui, iată că el răspunde ferm, ca un tânăr constructor de tactici mai vârstnic: „Eu am promis de la început că rămân!”.

Cică dragostea vine de unde nici nu te aștepți, dar se pare că și șederea. Se trag clopotele că Lucescu, acest drac cu chip de îngeraș tactical, e încă îndrăgostit de echipa națională. Astfel, el și-a făcut un obicei să apară la conferințele de presă cu zâmbetul pe buze și răbdare de sfânt. „Nu plec, pentru că am o promisiune de ținut”, zice Mircea, de parcă ar fi vorba de un roman de dragoste în trei volume, nu de soarta fotbalului românesc.

Vecnii din tribune spun că viitorul lui cu echipa ține de mai multe decât de rezultate pe teren. „E ca la horoscop: trebuie să se alinieze planetele, să câștige un meci important sau poate să găsească aur sub gazon”, râde nea Marin, un cunoscător în învârteli fotbalistice care, în pauza meciurilor, se ocupă de niște ciuperci magice... culese, bineînțeles.

Lucescu are de făcut o promisiune mare cât ziua de post pentru fandomul său și asta nu înseamnă doar să țină echipa în frunte. Este ceva mai mult, un sentiment la caloriferul inimii suportivilor, mai ales pentru cei care știu să citească printre liniile de offside.

Cum niciodată nu se știe ce urmează în tărâmul fotbalului mioritic, eu, ca un adevărat Firicel în ploaia zvonurilor, îmi scot pălăria și aștept cu urechile ciulite la ce va mai promite Lucescu. Și, între timp, cine știe ce minuni mai vin dinspre cantonament? Rămâne să aflăm la ediția următoare, când poate un alt selecționer va promite să nu promită... sau invers.