Înfrângere umilitoare contra Canadei pe Național Arena și reacția presei internaționale

Înfrângere umilitoare contra Canadei pe Național Arena și reacția presei internaționale Sursa poza: ExpressPress

"România-Bătută, Un Nou Sport Național: Tricolorii și-au Pierdut Bussola pe Național Arena!"

Parcă vrăjiți de lăutele ursitoarelor, ai noștri tricolori au reușit să se facă de râs din nou, demonstrând că talentul cel mai strălucit al lor este să cocheteze cu rușinea. Sub înaltul și micii Național Arena, dragile noastre Bereti Galbene s-au căznit să țină piept canadienilor, doar pentru a fi, fără ceremonii, surclasați. Eh, ce să-i faci, de unde vin să știi, dar de ajuns nu prea mai ajung!

Mai repede decât un tren de marfă român...

Sub bagheta maestrului Mircea Lucescu, tricolorii noștri au atins, culmea, un record cu totul și cu totul negativ, că pe-ăsta sigur nu-l mai întrece nimeni prea curând. Numai și numai de 14 ani am mai văzut așa grozăvie - și-atunci eram prinși între hârtoapele altor bătălii pierdute. Cârcoteală și carte la barbut, poate că asta ar trebui să facem în loc de fotbal!

Cămătarul de pe margine avea o vorbă: „Ai grijă că vin străinii!”

Când ai parte de așa spectacol lamentabil, nici Canadianul pentru care hockey este mai aproape decât fotbalul nu a putut fi reținut și a trimis cuvinte deloc măgulitoare către unii suporterii români care, având ADN de huligan în sânge, s-au dat în spectacol. Măi fraților, și la meci și la bere, tot hulivaria ne stă în fire!

Ah, dragă Lucescu, ori ne mai strângem nițel din rânduri, ori ne apucăm de hochei. Poate ăla-i viitorul nostru strălucit, că promițător... mai rar! Ne vom întâlni curând în fața crâșmei unde batem binele cu vorba - că meciuri nu prea mai avem de aruncat. Și-ochi pe Bârfele de Mâine, că cine știe, o mai face vreun record, Sunăm la Guiness?


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.