Sursa poza: ExpressPress

Chiar dacă toamna nu pare a fi în culmea splendorii ei, începutul lui Laurențiu Reghecampf la Al-Hilal Omdurman face valuri mai mari decât bălțile după ploaie. Debutat în fața Mogadishu City, echipa proaspăt cizelată a antrenorului nostru român a scos o remiză cât negru sub unghie. Noi, ca niște adevărați comentatori din bătătura satului, stăm și zicem: "Bine c-au terminat toți cu crampoanele întregi!"

În stilul caracteristic, Reghecampf spune că orice început e oricum, numai ușor nu! "Când ești la prima întâlnire, îți dai seama ce greu e să găsești cuvintele potrivite, darămite să coordonezi o echipă în ciuda balonului care nu vrea să intre în poartă!", ar fi spus tacticianul, în timp ce-și îndrepta cravata imaginară. Deși unii săteni mai cârcotași ar zice că scorul n-a fost strălucit, Reghecampf e optimist: "Totuși, nici n-am pierdut. Care nu-i pierdere, e deja un semi-câștig!"

În timp ce sărbătorim acest pas măreț cu niște pâine și slănină (rămase de la hramul trecut), Laurențiu se gândește deja la cum să transforme orice remiză într-o serie de victorii. „Mai bine începem cu piciorul cel strâmb, să avem avantaje emoționante către final,” ar plănui el.

Acum, stăm pe prispă și așteptăm următorul meci, că poate de data asta scapă câte un gol printre butucii porții adverse. Bine-ar fi să ne bucurăm de-un pahar de bucurie și-o lecție bună de fotbal, să putem povesti la toată suflarea satului cum e să fii antrenor într-o căruță plină de vise și mingi de fotbal! Poate îl vedem pe Reghecampf dansând tango la următoarea victorie...

Hai, România! Hai, Al-Hilal! Pe altădată, cu și mai multe povestiri fotbalistice!