Îmi pare rău de echipe, dar vor fi învinse!

Îmi pare rău de echipe, dar vor fi învinse! Sursa poza: ExpressPress

Mitică al Nostru, Nostradamus al Înfrângerilor: „Vai de ei, o să mănânce bătaie!”

În satul nostru, când vine vorba de sport, există un singur oracol demn de luat în seamă: marele Dumitru Dragomir, cunoscut în ale noastre bârfe ca „Don Mitică”. Se știe că domnul Dragomir are o vorbă de duh pentru fiecare meci și o profeție dezastruoasă în buzunar. Recent, în cadrul emisiunii celebre „Profețiile lui DON Mitică”, și-a etalat cu mult har pronosticurile pentru cea de-a zecea etapă din play-off-ul fotbalistic al României.

Mitică și fotbalul, două fețe ale aceleiași monezi

Când sunt meciuri, întreaga uliță stă cu urechile ciulite, așteptând să audă ce prezice Don Mitică. Cu nicio ezitare și o ridicare teatrală de sprânceană, a anunțat râsu'-plânsu' echipelor proaste de-a dreptul ghinioniste, ghicind fără cruțare în cafeaua fotbalului românesc. Se cunoaște vorba „Îmi pare rău de ei, dar iau bătaie!” - un slogan care se potrivește ca nuca-n perete, dar pe care îl susținem cu înflăcărare.

La o şuetă cu jurnaliştii noştri curioşi, Dumitru a aruncat câteva secături de încurajare, amintind că dacă vrei să ai cât de cât noroc în fotbal, trebuie să te pregătești pentru nimicuri și întâmplări semi-predecibil de ridicole: „Meciul se joacă pe gazon, nu pe pronosticuri”. Enigmatic și imprevizibil ca un vițel ce se încăpățânează să fugă de plug.

Din sat în sat, fotbalistul ne-a mâncat

Și așa, Drăgăiciul nostru stă agățat de speranțe și așteaptă să vadă dacă se vor adeveri prezicerile marelui Mitică sau dacă echipele vor scăpa cu fața curată (deși șansele-s cam slabe, recunoaștem).

Până la urmă, totuși, e vorba de simțul satului, pasiunea comună și drama inelelor de fotbal ce ne țin pe toți în priză, iar Don Mitică n-a făcut decât să adauge puțină boare de scandal la micii și berea de după meci. Oricum ar fi, fie ploaie, fie vânt, noi îi așteptăm cu drag următoarea reprezentație... Că cine știe, poate data viitoare chiar înving și ai noștri cu ai lor prietenoasă, animați de înțelepciunea de odinioară a unui țăran cunoscător de oraș.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.