Sursa poza: ExpressPress

Musai să luăm o pauză de la treburi gospodărești și să pătrundem în fascinanta poveste a Ghetei de Aur, trofeul arzător ca o oală de sarmale proaspăt scoasă din cuptor, care, culmea culmilor, a fost dat deoparte timp de patru ani din cauza vâlvătăilor provocate de un român. Vorbim, bineînțeles, despre momentul acela amuzant și cu iz de secratistică din istoria fotbalului, când Rodion Cămătaru a aruncat în aer ordinea firească a lucrurilor, marcând 22 de goluri în ultimele șapte etape. Oare să fi fost ghetele lui cu șireturi misterioase sau pur și simplu a avut parte de niște portari care nu-și luaseră vitamina C?

În vreme ce ascultam la „Oldies but Goldies”, tainițele s-au dezvăluit. Andrei Vochin, pe post de cronicar modern, ne-a tâlcuit povestea într-un mod atât de monumental că l-a făcut pe Ion Creangă să pară glumeț. Se știe că, din cauza spiritului competitiv și nuanțelor balcanice, Gheata de Aur a fost retrasă cu un oftat colectiv al lumii fotbalului. Cămătaru, un fel de David al vremurilor, a aruncat cu mingea fix în fruntea logicii, iar cei responsabili de decernarea trofeelor au rămas cu gust de ceapă și lacrimi în ochi.

E clar ca lumina soarelui de la amiază că democrația sportivă are și ea limitele ei. A marcat bietul Cămătaru de atâtea ori că ajunsese să aibă un număr mai mare de goluri decât ciorba noastră de perișoare la fiecare prânz festiv. Se pare că, pentru a restabili ordinea matematică, comitetul a hotărât că e mai simplu să desființeze trofeul decât să mai înfrunte un alt Cămătaru cu ghetele lui fermecate.

Așadar, dragii mei iubitori de fotbal și bârfe, morala e limpede: cântarul talentelor poate da rateu uneori, dar ce rămâne, totuși, e povestea. Și cum poveștile bune n-au sfârșit, cine știe ce alt scandal s-ar mai putea răsuci pe la colț de uliță? Poate vom avea vreun premiu „Cizma de Argint”, să se potrivească vremurilor noastre, pentru că am auzit că anul viitor voi marca 23 de goluri în meciurile din câmpul satului! Înaintași, aveți grijă!