Mihai Bendeac și Drama Iubirilor: De ce Călare Prințul Comediant Preferă Singurătatea

O veste mai șocantă decât când a venit primul televizor color în sat ne-a lovit zilele astea: Mihai Bendeac, omul care ar putea cuceri inimile cu o grimasă, recunoaște că n-a mai fost la o întâlnire ca lumea de ani buni. Acum, cât e mai sinceră această mărturisire decât ultima promisiune electorală, nu știm, dar ne-au cam stârnit curiozitatea.

Bendeac, Don Juan Neînchipuit?

Se pare că Bendeac, actorul care ar putea să recite Catrenele lui Radu Mazăre cu pasiune, a lăsat să-i scape o confesiune: romanticul din el e închis în turnul cel mai înalt al palatului comic. „Nu-i că n-aș avea invitații,” zice Bendeac printre rândurile prezentărilor sale ironico-tragice, „dar, sincer, prea multă dragoste complică arta; și am ales arta.” Un alt motiv ar fi că, atunci când vrei să râzi și să plângi în același timp în fața unui bufet suedez sentimental, lucrurile se complică mai tare decât un blocaj în trafic la ieșirea din București.

Dragostea ca un Viciu

Cum se face că domnul actor și-a lăsat inima pe raft, lângă trofeul pentru talent inegalabil? „Iubiți, iubiți, dar cu măsură,” s-ar putea să ne sfătuiască Bendeac, mascându-și cu un râs hoțesc dilema romantică. Se înțelege că dragostea e un viciu ca fumul Miticii din colțul birtului, dar mai greu de stins. De-ai avea niște cârpici și niște lăutari să te cânte, mai treacă-meargă, dar iată că și asta cere prea mult timp și dedicație.

Deci, dragi cititori ai Glasului, nu e că prințul comediei ar fi fost izgonit din domeniul amoros de vreo vrăjitoare rea, ci mai degrabă că a ales să stea deoparte și să își concentreze energia pe scenetă. Iar noi? Noi putem doar să ne întrebăm ce altă bombă comică sau romantică va mai arunca Bendeac în mâinile subtile ale presei. Până la urmă, iubirea vine și pleacă, dar râsetele unei bune piese de teatru rămân de neprețuit!