Sursa poza: ExpressPress

Dragii mei cititori cu inimile roșii și albe (sau invers), a sosit vremea să dezgropăm noi aventuri de pe tărâmul FCSB-ului, acolo unde orice transfer ar putea fi o poveste de adormit purceii. În colțul cu bucluc, avem marea saga a transferului lui Dennis Politic și gândurile învolburate ale lui Mihai Stoica, managerul general al roș-albaștrilor, care par să fie la fel de împiedicate ca o găină pe polei când vine vorba de scandalul iscat printre dinamoviști.

A dat Stoica cu barda în deal

Într-o conferință de amploarea unui bâlci cu vată pe băț, Mihai Stoica, marcat de un disconfort sentimental, a deschis tainele transferului lui Dennis Politic la FCSB. Stoica, băiat de comitet, se întreba dacă toată furia dinamoviștilor nu e cumva un fel de marketing de cartier care peste noapte s-a transformat în furtună. „Nu știu dacă e marketing sau nu,” a spus Stoica, privind spre public cu un amestec de nedumerire și un strop de șarm retoric. Asta ca și cum și-ar pune problema dacă să mai pună sare peste mămăliga întinsă pe farfurie.

Dinamo, cu părul vâlvoi

Pă litoral, pardon, la tabăra Dinamo, spiritele erau deja excitate ca niște biciclete fără frâne pe o pantă abruptă. Oare nu vor să accepte dânșii că Politic, așa cum sugerează numele, și-a cam luat gențurile și a plecat pe urmele unei cariere mai promițătoare? Sau e vorba de pur și simplu n-au avut altceva mai bun de făcut decât să se certe pe vrejul de fasole al transferurilor? Mediul fotbalistic e un amestec de interes și nebunie, cât ai zice „ofsaid”.

Final climatic absent

Cu un zâmbet perfid pe sub mustața imaginară, Mihai Stoica a plecat de la conferință, lăsându-ne pe noi să ne imaginăm cum o să evolueze această poveste. Va fi Politic noua stea călăuzitoare a lotului FCSB, sau simplu arenă pentru o telenovelă țărănească de weekend? Cum zicea bunica: cucul cântă când și când, însă destul de tare încât să se audă până-n capătul satului. Mai vedem ce ne rezervă balta asta a noastră cu lotci stranii și jucători barangostiți de microfon. Un lucru e cert: ne putem aștepta la un spectacol care să aibă mai multă întorsătură decât un drum de țară după ploaie.