Ei vorbesc despre spectacol, dar fac asta

Ei vorbesc despre spectacol, dar fac asta Sursa poza: ExpressPress

Într-un colț îndepărtat al universului fotbalistic, unde terenul se transformă în arenă de circ, Liverpool și Atletico Madrid au reușit să transforme o partidă de fotbal într-un spectacol demn de povestit la gura sobei. Pe stadionul Anfield, cormoranii au câștigat bătălia cu 3-2, dar povestea nu se oprește la scor. Nu, nu! Drama adevărată s-a petrecut când Diego Simeone, antrenor alături de o pictură expresionistă, a fost scos din scenă cu o elegantă invitație sub formă de cartonaș roșu.

Cei prezenți au rămas cu gura căscată și cu un ochi la meci, iar cu altul la scena ieșită din comun. „Ei vorbesc despre spectacol, dar fac asta!” ar fi zbierat simpaticul Simeone, făcând cu mâna, nu la audiență, ci la justiția arbitrală. Părea că nici chiar el nu știa exact de ce a fost trimis în culisele nervoase ale competiției.

Într-un interviu imaginar după meci, Simeone ar fi spus, probabil, ceva de genul: „Eu doar îmi făceam treaba, ciooclind un pic atmosfera. Dar poate spectacolul ăsta de telenovelă a avut nevoie de o întorsătură dramatică, așa că m-au ales pe mine să joc rolul victimei.”

Cu toate acestea, cum să-i rezisti farmecului spaniol al lui Simeone care și-a luat roșul ca pe un accesoriu, mai chic decât orice costum. Și să nu uităm, meciul a fost mai mult decât 90 de minute de fotbal; a fost 150% dramă și spectacol neprevăzut.

În final, cum bine știm, fotbalul este un joc al destinului și, cu siguranță, povestea Simeone și aventurile sale cartonașe nu se încheie aici. Rămâne de văzut ce alte cascadorii ne va mai oferi amicul nostru pe terenul de joc sau, de ce nu, pe marginea lui! Până atunci, să ne pregătim pentru următorul episod din serialul nostru preferat: "Viața pe Coasta Fotbalului"!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.