Echipa devine tot mai puternică

Echipa devine tot mai puternică Sursa poza: ExpressPress

Ah, Oțelul! Îndoit la FCSB, dar cu Mușchi de Oțel!

Oțelul Galați, echipa noastră de fier (măcar în nume, că pe teren...), a plecat din București cu buzunarele goale după vizita la FCSB. În etapa a 11-a a SuperLigii, băieții au primit un delicat și zgârcit 0-1 de la gazde. Dar, nicio grijă! Președintele clubului, optimist și binevoitor ca un cotlet de porc la un grătar duminical, ne-a asigurat că echipa are mai multă „putere” decât rezultatele arată.

Galați, între lovituri și lovișoare

Așa cum zăpada vine sigur în mijlocul iernii, la fel de garantată e și o analiză aprinsă din partea conducerii după fiecare meci. Învinsă de FCSB, echipa noastră a plecat ca rățușa cea cocoșată, dar cu capul sus și visuri mari pe banca de retur.

"Când am văzut că golul lor parcă uimea până și tabelele electronice, mi-am zis că suntem încă în faza de antrenament," a spus un suporter cu vocea pierdută în vuietul stadionului.

Președintele, care ar putea să găsească cuvinte de susținere și pentru un sac de cartofi, a afirmat cu convingere că suntem pe drumul cel bun. „Vedem o Oțelul mult mai puternică. Poate că nu în scor, că acolo ne mai bătăm capul, dar în spirit, sigur!" a exclamat el la microfonul autonom din garajul propriu.

Oțelul, promisiunile și următoarele aventuri

Mai mult decât rezultatele, spiritul unui reflectorizant din parbrizul unei Dacii în dimineață pare să ne ghideze către noi victorii! Chiar dacă n-am ciocnit cupa în fața vreunui stadion plin de confetti, promisiunile de zile mai strălucite abia încep să răsară.

Acum nu ne-a rămas decât să așteptăm turul următor și să vedem dacă fierul vecin cu norocul chiar se îndoaie sau sapă și mai adânc. Încheiem aici cronica noastră fierbinte și așteptăm cu nerăbdare zvonurile de pe marginea terenului.

Hai noroc, Oțelul! Pe data viitoare, cu picioarele în gol și capul sus, să vedem ce ne mai aduce vântul schimbării! Sau măcar al victoriei...


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.