După victoria Rapidului 2-0 cu UTA, Mai avem de lucrat – Optimism și realism în SuperLiga României!

După victoria Rapidului 2-0 cu UTA, Mai avem de lucrat – Optimism și realism în SuperLiga României! Sursa poza: ExpressPress

Ce să mai zicem, oameni buni? Rapidul nostru drag își face de cap în SuperLiga României, bifând a cincea victorie de parcă ar fi la piața de trocuri. Însă, dacă e cineva care să nu fie cu capul în nori, acela e nimeni altul decât omul nostru cu mintea limpede, Costel Gâlcă. După ce Rapidul a defilat cu un onorabil 2-0 peste UTA, Costel al nostru s-a decis să ne șoptească un pic despre ce și cum în jocul echipei.

Gâlcă, într-un moment de sinceritate brută, spune: "Băieții au alergat de le pocneau plămânii, dar avem încă ce freca la pietrele de moară. Tre' să punem și mai mult osul la treabă, că alunecăm mai ceva ca un țânțar pe geam." Cu alte cuvinte, Costel nu-i lasă să se umfle în pene și să danseze ciuleandra pe victorie. Că de, cum bine știți, nicio găină n-a făcut omletă stând pe cuibar.

Să-l cităm și pe nea Vasile din tribune, care a apăsat pe butonul filozofic spunând: "Mi-a plăcut meciul, dar mai dau iarba jos de pe stadion dacă nu vedem un joc mai cules la următoarea. S-a văzut că avem de cârpit căruța."

Ca în orice telenovelă ruralo-sportivă, povestea se încheie cu un mic suspans. Cu o privire ageră și puțin mister în glas, Gâlcă ne lasă să ne întrebăm: "Cine va râde la urmă, nepoților? Noi sau cea mai prăfuită echipă din colțul tabelei? Stați să mai țină balamalele, că jucăm șotron serios!" Și uite așa, dragi cititori, rămâne să vedem cum se leagă țăsătura asta pestriță a SuperLigii. Poate o s-or găsi și niște finișuri de poveste pe care nici profetul din sat nu le-ar fi anticipat.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.