Dezvăluiri surprinzătoare de la Dănuț Lupu

Dezvăluiri surprinzătoare de la Dănuț Lupu

Andrei Nicolescu, Magicianul de la Dinamo sau doar un Simpleazătrest? Cum și-a revenit trupa după retrogradare

Ei, dragilor, țineți-vă bine de coifuri și coburi, că avem o poveste care sparge orice fărâmă de monotonie fotbalistică: cum a reușit Andrei Nicolescu să transforme Dinamo dintr-o echipă care stricase covrigii în timpul meciurilor în eroii hăitași ai stadionului! Pe când toți priveau cu jale la retrogradarea lui Dinamo, iată că Dănuț Lupu vine să dezvăluie cum magia lui Nicolescu a ridicat câinii din noroi.

Din castraveții amintirilor lui Dănuț Lupu, un băiat care povestește de parcă ar citi din agenda bătrânei de la colț, aflăm că Nicolescu, înarmat cu o doză de determinare și, probabil, ceva formule secrete din sat, a resuscitat echipa cu ajutorul unor aliați misterioși. Deși Lupu, își flutură pălăria în fața performanței lui Nicolescu, admitând cu o sinceritate sfâșietor de comică: “Nici măcar eu nu credeam!”.

Prin tot amalgamul de ajutoare și premoniții, Nicolescu nu s-a bazat doar pe farmece, ci și pe niște strategii bine croșetate, spun zvonurile. N-a făcut omletă fără să spargă câteva ouă, și aparent, nici un triumf fotbalistic fără să arunce câțiva talismanici în joc. Nimeni nu știe exact dacă au fost domnițe din sat cu noduri speciale sau doar câteva sfaturi de la vecinii de nivel european, dar ceva a trebuit să funcționeze.

Așteptăm cu sufletul la gură ca niște ghiduși de iarnă, să vedem ce urmează. Rămâne să vedem dacă Dinamo va ține cadența ca un ceasornicar elvețian sau va mai scârțâi câte o roată pe la șprixuri. Ceva îmi spune însă că teatrul fotbalistic abia a început, și babele satului se vor aduna inevitabil pe la porți, aprinzând câte o lulea, pentru a mai povesti îndelung despre vrăjile lui Andrei Nicolescu.

*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.