debut spectaculos împotriva Real Sociedad, sub comanda lui Hansi Flick!

debut spectaculos împotriva Real Sociedad, sub comanda lui Hansi Flick! Sursa poza: ExpressPress

Vaca aduce noroc! Tânărul pășunează pe Camp Nou la doar 17 ani: "La Barca, nu la stână!"

Într-un mic colț al Universului, cu nume încântător de exotic precum „Barcelona,” un cârlionț numit Pedro „Dro” Fernandez a făcut pasul mare din tăcană direct-n pologul verde și binecuvântat al clubului de fotbal! Savanții de la La Masia, pepiniera unde talentele brunețelelor se coc la soare ca merele pe cracă, au scos-o iarăși la capăt și nu oricum, ci cu Dro, ștrengarul de doar 17 primăveri.

Să vedem cum s-a desfășurat marea aventură! Spun gurile bune că Hansi Flick, ai' cu fluierul și bârna de la Barcelona, a decis că-i vremea să mai dăm o mămăligă la tineret și l-a trimis la înaintare pe Dro împotriva celor de la Real Sociedad. "Incredibil, dom'le, aproape că zici ca l-au trimis la cosit, nu la fotbal," a exclamat nea Gică, vecinul de peste gârlă care știe mai multe despre fotbal decât fotbaliștii înșiși.

Legenda spune că băiatul a rămas credincios pantofilor scumpi și minții deschise. Deși picioarele-i dansează pe teren de parcă ar vrea să fugă la horă, Dro ține tribuna în suspans de la primul fluier până la aplauze. "La 17 ani, mata îți frecai mucul pe hârțoage, ăsta joacă la Barcelona," a mai adăugat tanti Veta, dând din cap cu o eleganță discutabilă.

Și acum, ce urmează pentru Dro? Ei bine, dacă-ți vine să crezi, poate ajunge star internațional chiar înainte să-și ia permisul de conducere. Dar să n-o luăm înaintea carului; deocamdată, e vremea să se bucure de drumet, scuipa-n palme și pornitul la drum lung. Mai ales că, la noi în sat, vacile nu fug niciodată la Olimpiadă, dar cine știe?

Până la noi vești, să ne ținem bine pălăriile, că vin vremuri vesele pe Camp Nou cu astfel de povești de succes cât să mai vorbească babacul și la pensiune!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.