De la Orfelinat la Vârful Fotbalului Românesc - Primele Sale Momente cu Naționala!

De la Orfelinat la Vârful Fotbalului Românesc - Primele Sale Momente cu Naționala! Sursa poza: ExpressPress

Din Orfelinat la Gloria Națională: Povestea lui Ștefan Baiaram cu Accent pe Dramatism și Extra-Dribling

Ei bine, dragi cititori turmentați de povești picante și succese neașteptate, azi avem o istorie mai reală decât plăcintele bunicii noastre! Povestea lui Ștefan Baiaram, omul care a decis să joace fotbal ca și cum ar dansa la nunta de aur a bunicii, surprinde orice suflet romantic. De la orfelinatul unde mingea avea kilometraj mai mare decât toate căruțele din sat, la terenul unde Mircea Lucescu l-a văzut și a spus: „Ăsta-i de națională!”

Se zice că Ștefan, cunoscut pe ulița principală drept „Il Messi de la Berceni”, a început să jongleze cu visele între meciuri de mingea-n țarc și partidele din vis pe stadion. La doar șase ani, se spune că o accidentare trăsnită (nu într-un acel banc à la Radio Erevan, chiar!) i-ar fi putut pune punct carierei înainte să înceapă. Dar, nu, dragii noștri, el a ales să păcălească destinul și doctorii deopotrivă, să le arate tuturor cum se face un dribling de sezon.

În fine, politica fotbalului nostru n-o fi ea, precum știți, cu toate filele-n regulă, dar cum l-a răsplătit Lucescu? Cu o convocare care zice că „morcovii se fac în grădină, nu pe terenul de fotbal” - așa ghiduș e cazul când destinul lovește cu fluierele la fileu.

Așadar, îndrăznește oricine să mai zică că nu e țara unde visele se întâlnesc cu realitatea la colț de stradă. Ștefan Baiaram e exemplul clar că fotbalul românesc mai are câte o oră de glorie, ca în orice finală de campionat unde nici un suporter nu știe dacă să stingă televizorul sau să mai dea o șansă celor nouă minți indecise.

Pe data viitoare, promitem altă poveste cu gust de mititei și triumf neașteptat. În fond, cum altfel să te încânte știrile de Satul Nostru?


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.