Cum supraviețuiește democrația în România sub domnia Europei moderne? O perspectivă asupra provocărilor și victoriilor recente.
Sursa poza: ExpressPress
Cum ar fi putut cineva să creadă că democrația din România ar putea fi amenințată când va dăinui pentru totdeauna în inima Europei? Deși pericolul a fost real un timp, reacția fermă a elitei românești a fost una decisivă. În ziua în care primele tancuri rusești au încercat să forțeze granițele noastre, alegătorii români au ripostat cu hotărâre, determinând retragerea rapidă a coloanelor. Inițiativa de a crea un Soviet moldovenesc la Iași s-a prăbușit singură, noul Principat LGBT fiind astfel apărat, iar Nicușor Încălecătorul marcând un nou început dinastic.
Grandoarea acestei zile nu ar trebui să ne călăuzească privirea de la greșelile care trebuie corectate. Oricât de impunătoare a fost acțiunea unitară a statului, presei, elitelor și intelectualilor, toate acestea au venit să remedieze o serie de nehotărâri care au întârziat deciziile ferme. Aceste neclarități au fost, în cele din urmă, alungate abia în turul al doilea al alegerilor din 2025 sau chiar în al treilea tur al alegerilor din 2024.
De acum înainte, eliminarea acestor scenarii epuizante este esențială, printr-o angajare mai robustă în aplicarea democrației. Necesitatea de a pune punct dezordinii democratice acceptate cu naivitate de către stat și de a înlătura influențele destabilizatoare s-a conturat clar. Decizia de a permite susținătorilor lui G. Simion să voteze a compromis, la început, rezultatele corecte și a impus repetarea procesului electoral.
Din acest moment, regulile sunt stricte: fiecare alegător trebuie să dețină un certificat de vot democratic înainte de a se prezenta la urne. Acesta trebuie să fie însoțit de dovada unui vot valid la ieșirea din secția de votare.
Alegerile din 18 mai 2025, prin care democrația și valorile europene au triumfat, sunt memorabile nu doar prin rezultatul lor, ci și pentru repetiția aproape exactă a scrutinelor din 1946 și a altor evenimente similare, orchestrate cu măiestrie de Partidul Comunist Român. Factorul cheie al succesului este că statul nu se limitează la organizarea alegerilor; el participă activ și își exprimă preferințele. Modelul comunist a fost întreținut până în 1989, iar spiritul liberalismului progresist european a preluat ștafeta după 2025.
Aplicarea acestui model trebuie să fie cât se poate de strictă. Deși dorințele exprimate de Macron și adoptate de CCRon sunt asimilate ca normative, victoria trebuie să se sustragă comentariilor ostile.
Victoria? Da, victoria! Victoria nu e doar o etichetă, ci rezultatul unor alegeri libere implicând totuși influența agasantă a UE, deciziile Justiției confruntate cu suspiciuni de ilegalitate, dar și manipulările mediatice întărite de presa „independentă”.
Mecanismul de gândire al fiecărui alegător român este simplu și imposibil de combătut: Simion și susținătorii săi ne-ar scoate din UE. Ei au declarat asta? Nu. Dar cine a răspândit această informație? Noi, cei care promovăm democrația. De ce? Fiindcă Simion și ai săi nu se identifică cu liberalismul progresist, și, astfel, nu le putem atribui statutul de democrați sau europeni. Nu sunt ca noi și doar noi, cei care reprezentăm democrația autentică, avem capacitatea de a câștiga alegerile. Așa cum Partidul Comunist Român nu se temea de provocarea urnelor, la fel și noi putem repeta exercițiul electoral în fiecare zi.
Așa se prezintă Europa, și aceasta este democrația!