Cum comportamentul său a afectat angajatele clubului unde a jucat Bănel Nicoliță

Cum comportamentul său a afectat angajatele clubului unde a jucat Bănel Nicoliță Sursa poza: ExpressPress

Bomba Verde: Fostul Șef de la St. Etienne, Pe Urmele lui Pepe Le Pew

Într-un episod demn de telenovelele franțuzești, Roland Romeyer, fostul conducător al clubului St. Etienne, ne surprinde din nou. Nici nu s-a stins bine ecoul suporterilor scandând numele lui Bănel Nicoliță pe stadion, că Romeyer e tras de urechi în tabloidele din Hexagon. Motivul? Se pare că aveam un Casanova neanunțat în birourile clubului, iar doamnele angajate au avut "privilegiul" de a-i experimenta tandrețile nu chiar poetice.

În același spirit cu roceala de genunchi într-o zi de târg de Dolj, Romeyer ar fi avut un comportament care ar face orice bunică să-și încrunte sprâncenele. Se zice că fostul șef nu doar că a părăsit regulile de conduită profesională, dar face acest lucru cu un stil de sărutat mâini demn de filme vechi alb-negru. Că doar să tragi angajatele de decolteu nu e tocmai ce-ar fi recomandat la "Daily Boss Conduct 101", nu?

De parcă St. Etienne n-avea destule bătăi de cap cu jocul mai slab al echipei, povestea asta ne dă speranțe că poate o telenovelă transformată în film de acțiune ar mai umple stadioanele. Între timp, Romeyer nu și-a oferit încă declarațiile, probabil ocupat să-și schimbe parfumurile. Cine știe, poate are nevoie de ceva mai potrivit... ca să nu mai confunde politețea cu poeziile îndrăznețe de birou.

Și cum zvonurile fac înconjurul satului, ne întrebăm cu toții: să fie finalul unei epopee amoroase de birou sau Romeyer va apărea cu o nouă justificare epică? Stați aproape, că n-ar fi prima dată când fumul duce la foc!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.