Cum au ajuns marii miliardari ai României săraci? Dezvăluirile surprinzătoare ale lui Dumitru Dragomir la Profețiile lui DON Mitică

Cum au ajuns marii miliardari ai României săraci? Dezvăluirile surprinzătoare ale lui Dumitru Dragomir la Profețiile lui DON Mitică Sursa poza: ExpressPress

Miliardar astăzi, coada vacii mâine! Dumitru Dragomir scoate porumbelul la Profețiile lui DON Mitică

Așa-i în viață, măi oameni buni! Una două și te trezești că miliardarii care îți făceau vânt cu vrafuri de bani, acum își fac de lucru prin poieniță cu coasa printre gândurile de altădată. Mare vâlvă a făcut Mitică Dragomir din nou în sat, când a dezvăluit pe post ce nici la babele de la băncuță nu se mai aude. Avem pe rol câțiva foști putred de bogați, care acum își spală singuri norocul pe la râu, mai rău ca Irinel, zicea el zâmbind...

Mitică, fostul șef șmecher de la LPF, și-a lipit urechile de porțile cetății mari și a povestit că știe cel puțin 7-8 compatrioți de-ai noștri care de la mașini scumpe, au ajuns să pună ochii pe plapume și saci de dormit. Și nu zice el șoapte, dar e clar la cine se referă. Ba chiar a mărturisit că mecanismele complicate al lumii asteia „civilizate” i-au descălțat pe toți de ștaif și i-au trimis drept la sapă de lemn.

"Păi, cum s-a putut așa ceva?", se întreabă badea Ion la birt, sorbind un șpriț inspirator. Dragomir sugerează că marele sistem i-a muls de ultimul sfanț, de parcă ar fi fost vreo vacă bogată cu lapte aurit, iar omul, degeaba a fost mare șef, că a rămas mărunțit de cutumele și schimbările dure pe care cei cu lanț greu de aur le țineau deoparte.

Și uite-așa, țara știe că nimeni nu e nemuritor pe tronul bogăției. Dar, nu-i bai, că la GlasulFierbintului suntem aici să vă ținem la curent cu alte isprăvi și să vă mai hohotim cu câte o vorbă de duh. Ne vedem la bârfele de mâine, dacă nu ne mănâncă istoria și pe noi!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.