Sursa poza: ExpressPress

Gigi Becali: Din Borcanul cu Conserve la Împărăția Fotbalului! Cum A Ajuns "Becaliozaur" al Milioanelor

Dragii noștri cititori, luați loc și rezervați-vă o cană mare de ceai cu lămâie, căci astăzi deapănăm povestea unui om care și-a construit imperiul nu din cărămidă, ci din borcane cu conserve și povești de șuetă. Da, ați ghicit, e vorba de nimeni altul decât de Gigi Becali, neobositul patron al FCSB, care a trecut de la conservă la bancnotă mai iute decât ne spune mama să ne terminăm sarmalele în farfurie.

Era o zi ca oricare alta în Ferentari, când tânărul Gigi, alias "Becaliozaur", își croia drumul printre bișnițarii de ocazie și visurile mari. Pe-atunci, domnu’ Giovanni Becali, vărul mai sofisticat și cu cravată de înaltă ținută, ne spune că tânărul Gigi a pornit afacerile cu capacitatea unui taur de a vinde orice, mai puțin baloane de săpun. "Cu tata", povestește Giovanni, "a început Gigi să bage nasul în ciorbă", adică în ciorba mai puțin obișnuită a afacerilor care l-au dus direct pe autostrada milioanelor.

În vreme ce alți tineri își pierdeau vremea între crăci de stejari și plastice de mărar vândute la colț, Gigi Becali și-a pus curajul la bătaie și și-a găsit aliați în familie. "Ne întâlneam dimineața în spatele blocului. Cei de pe scară ne priveau ca pe niște domni dubioși, dar noi știam că umplem sacul de monede", își amintește Giovanni înțelepțește, în timp ce își pregătește un vin din pivnița personală.

Așa a început Gigi să facă din fiecare întâlnire un potențial contract și din fiecare contract o poveste de succes. Ba mai mult, Giovanni îi recunoaște iscusința: "Ăsta micu’ știa să speculeze ca Ițic pe vremea când piața era goală!"

Astăzi, Becali nu mai împarte conserve, ci titluri, însă parcursul său rămâne un exemplu suprem de "a new kid on the block" care a transformat povestea de succes personală într-o telenovelă pentru feisbuc și televizoare.

Deci, ce urmează pentru inconfundabilul Gigi? Poate un Telejorghy în cosmos sau un jaf misterioas la balonul de aur? Doar timpul, și poate Giovanni inspirat, ne va putea clarifica. Până atunci, hai să mai turnăm un pahar de cârciumă, să râdem și să suspinăm la amintirea zilelor de odinioară!