Cum a Devenit Titular printre Rezervele CFR Cluj - FCSB 1-1 în Ultima Etapă a Play-off-ului

Cum a Devenit Titular printre Rezervele CFR Cluj - FCSB 1-1 în Ultima Etapă a Play-off-ului Sursa poza: ExpressPress

„La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”: Mihai Popescu, titular cu bucluc între rezerve la CFR Cluj – FCSB 1-1

Ehe, dragi cititori, se întâmplă chestii ciudate pe dealurile fotbalului românesc! De parcă nu era destulă cețoșenie în rezultate, acum avem mistere și în rândul jucătorilor! Mihai Popescu a găsit pricină să filosofeze după ce echipa sa, FCSB, s-a mulțumit cu un egal, 1-1, chiar pe moșia CFR-ului din Cluj. Și, cireașa de pe tort, de ce omul nostru a ales să fie rezervă de bază? Tare ca piatra, dar modest ca piatra.

Zvonurile din sat spun că Mihai și-ar fi declarat iubirea eternă pentru jocul din ultima etapă a play-off-ului, dar când să treacă la fapte, s-a trezit pe banca de rezerve, ca orice romantic năuc. „Am optat să fiu aici, dar uite că dragostea se duce pe apa sâmbetei”, ar fi șoptit el cu un zâmbet pe sub mustață, conform unui martor care-și permite să rămână anonim, de teamă că nevasta-i speră să nu fie și el „rezervă” pe acasă.

În altă latură a terenului, gurile rele susțin că această „opțiune” a fost de fapt mai mult o „invitație” obligatorie. Dar optismul lui Mihai e de admirat. „A zice că sunt titular printre rezerve e ca și cum ai afirma că sunt primul în cursele de melci”, a mai spus el, potrivit bârfelor. Oi fi tu rezervă, dar glume de aur ai, zic și eu.

Rămâne să vedem dacă nu cumva Mihai al nostru va deveni vedeta sezonului următor. Până atunci, ne-am ales cu un băiat deștept care știe să facă haz de necaz. Poate și-ar putea găsi un loc și-n redacția noastră, că talent la scris cu batu-n balta tot are!

Ei, dragii moșului, să vedem ce se mai întâmplă la următorul meci, că nițel curaj și-un pic de amuzament nu strică niciodată în fotbalul nostru drag!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.