Cu siguranță voi accepta - ce urmează pentru starul de la Zhejiang Professional?

Cu siguranță voi accepta - ce urmează pentru starul de la Zhejiang Professional? Sursa poza: ExpressPress

Mitriță în China: Viitorul Scris pe Biletul de Avion

Doamnelor și domnilor, adunați-vă pentru ultimul episod din telenovela cu fotbalistul Alexandru Mitriță! Inima sa nu mai bate pe la New York sau Craiova, ci pe undeva prin mijlocul Chinei, la Zhejiang Professional. Faimosul nostru mijlocaș se scaldă acum în aplauzele asiatice și, cum se spune, "și-a găsit un culcuș călduros" pe pământul milioanelor de kilometri pătrați.

Într-un amestec de pase năucitoare și goluri spectaculoase, Mitriță a cucerit deja publicul chinez mai repede decât o reducere la tăiței. Un membru al echipei a declarat: „Zici că e un fel de Ming Dynasty a fotbalului!” Cu o așa comparație, să te ții bine de ideea că omul ăsta are planuri mărețe. Cică așa de mult i-a plăcut cultura chinezească, că și-a pus să învețe să spună „Bună ziua!” în peste șapte dialecte diferite.

Deși semnele zodiacale chinezești îi prezic cale deschisă și multe succese, mătușa sa din partea mamei a fost sceptică: „Mitriță să renunțe la mămăliga de la noi pentru orez? Poate se găsește vreo soluție!” Însă mătușa nu se pune cu destinul unui om care știe deja ce vrea.

În timp ce localnicii taie curent să vadă dacă transmisiunile marii sale aventuri ajung înapoi la noi, un lucru e sigur: unchiul din partea tatălui speră că de Crăciun se întoarce acasă cu mai multe povești decât cadouri, să ne lămurească cum e cu fotbalul mondial la distanță de Kung Pao.

Să vedem ce ne rezervă la următoarea descălecare Mitriță: poate ne povestește cum a dat pase și la Marele Zid. Sigur vi se va povesti pe la sobele din sat cum i-a răspuns viitorului cu un rânjet lat: „Sigur voi accepta ce mi se oferă!”


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.